Tot văd diverse opinii transformate în verdicte, deși, de cele mai multe ori, este doar o părere subiectivă care nu poate fi transformată niciodată într-o axiomă. De la filme la stil vestimentar și de la muzică la băuturi răcoritoare. Zic să le luăm pe rând.
În fiecare zi trec pe lângă niște corcoduși cu crengile cocoșate de fructe aproape coapte, pe care nu le ciugulesc copiii din cartier, ci doar păsările Berceniului, dar și ele doar așa, plictisite. Și m-au lovit amintirile din copilăria petrecută-n orașelul natal, Curtea de Argeș, pe vremea când încă nu purtam bicicletă pe nas, aveam câte un semn de bună purtare în fiecare zi și ora de venire în casă era dictată de soarele care fugea și el la culcare.
Nu mai știu ce am făcut în 2015 de am omis să fac retrospectiva blogului, dar, după trilogia 2012, 2013 și 2014, revin cu cele mai bune articole ale mele din 2016, câte trei din fiecare lună, ca să nu mă lungesc prea mult. Și, după cum ziceam în 2014, important este să evoluezi și asta mi-a confirmat 2016, care a fost un an mult mai bun, cel mai cel de până acum. Să ne auzim, citim, vebem sănătoși în 2017!
Am împlinit recent 30 de ani, și mi se tot înâmplă să adorm uitându-mă la televizor sau butonând vreun device. Am început cu telefonul… poc, cade pe piept, mă trezesc peste vreo 2-3 ore, cu ochelarii pe nas, neînvelit, televizorul pornit.
După cum am zis și în clipul de pe pagina de Facebook, sunt miop de vreo 22 de ani, timp în care am purtat numai ochelari de vedere, am stricat o multitudine de perechi, de la pumn luat direct între lentile (când eram mai mic), la o îmbrățișare prea strânsă sau la minge șutată direct în nas. N-am încercat niciodată lentile de contact, dar, după cum spune vorba “niciodată să nu spui niciodată”, a venit momentul să testez.
Te salut din subteranul capitalei, prezent aici, de luni până vineri, la Metrorex FM. Ah, uneori am emisiune și în weekend. Pe undele dintre Berceni și Pipera am scrijelit 10 sfaturi, numai bune de urmat, ca să fii civilizat.
PS – Cele zece nu sunt într-o ordine a importanței, ci doar ordinea în care le-am observat de-a lungul călătoriei.
30 octombrie 2016, 30 de ani la fix 20:45. Urări de bine venite de la familie, prieteni și cunoscuți, majoritatea pe Facebook, o parte prin SMS (old school), o parte prin apeluri telefonice și restul face2face. Știu că poate vă așteptați la un articol lung, despre viața mea până la 30 de ani, poate la sfaturi de viață din experiența de până acum. Neah.
Pe lângă electrocasnicele cu al șaselea simț, există și românul cu simț, prea mult simț, un fel de simț fără număr. E tipul de om care se pricepe la orice, care are un simț a tot ce îl înconjoară, el miroase tot, de la rahat la parfumat.
Am scris mai devreme, pe Facebook, că sunt curios cum vor vedea ziua de luni elevii care se vaită că mâine începe școala, atunci când vor fi în câmpul muncii și vor avea doar o lună de vacanță pe an, și aia împărțită, nu toată odată. Au venit imediat comentariile care mă contraziceau, că așa ne văitam și noi când se termina vacanța, dar că am uitat. Băi, NU, permiteți-mi să vă contrazic.
