Marți, imediat după job, am sosit în fugă la Crowne Plaza pentru a cincea ediție a Netcamp cel mai cunoscut eveniment din România dedicat antreprenoriatului online și dezvoltării proiectelor web. Fiind ajuns la ora 16.00 am prins doar workshop-ul susținut de către Vlad Stan și finala concursului Net Start-up.
Da, merg des prin cluburi, puburi, locuri unde pot socializa, dansa, bea un pahar și unde mă pot relaxa sau distra alături de cei dragi. Iar dacă am apreciat ceva din tot sufletul e că unii chiar bagă bani sau mai bine zis își dau interesul pentru a ieși un eveniment ca la carte și asta contează. De ce? Pentru că sunt o mulțime de evenimente, sunt zile în care se suprapun și patru petreceri, iar unii sunt nevoiți să aleagă.
Zilele trecute am avut onoarea (spun onoarea pentru că plăcerea e prea puțin spus) să fiu invitat la o lansare specială New Winter Collection of Flavours Food Design de la Fratelli Studios. Trei bucătari pricepuți Foo, Silvioo si Shoo de la flavours.ro alături de stimabila Emma Southwell au pregătit un show cu mâncare și efecte speciale + muzică de cameră + Claudiu Bleonț prezentator.
“I specialize in creating totally unique, tailor-made parties and design, specifically for you and your guests. Some of my most memorable events include Pierce Brosnan’s birthday party at Sting’s house, Elton John’s masked ball, the Royal Wedding of the Earl and Countess of Wessex at Windsor Castle, and film launches like Chocolat, Casper, Mission Impossible II, Apollo 13, Shakespeare in Love, My Fair Lady and Lord of the Rings.” – Emma Southwell
Și pentru că tot s-au aprins haterii zilele trecute și ziceau de “pișcotari”, trebuie să recunosc faptul că în afară de presă și oameni din show-bizz, am fost unul dintre puținii prezenți [alături de Anca Nelersa, Nicoleta Gavrilă și câțiva apropiați de-ai lor] și bine a fost. „Pișcoturile” sunt prezentate mai jos, iar dintre ele trebuie să menționez tocănița de iepure care a fost ceva de vis [.tv] 🙂
PS Am voie să spun la MINE pe blog părerea MEA despre locul cel mai cel din București? Am, deci Fratelli rullz de la oamenii care fac evenimente care se transformă în petreceri unice și până la cei care vin să facă acele seri memorabile.
1. Asta e lanterna cu care am terorizat vecinii de la casele din cartier, pentru că raza ei "bate” până la 138 de metri deși are doar un led de 3W, autonomia fiind de 38 de ore, dar dacă se trece pe modul economic care luminează “doar" 85 de metri cele trei baterii vor muri după 85 de ore.
2. Da, știu, nu se aude prea clar, e microfon incorporat.
Nu sunt mare microbist, nu sunt fanatic, nu țin cu o echipa anume, dar când vine vorba de cupe europene țin pumnii stânși pentru orice grupare mioritică prezentă. Aseară, la meciul dintre Manchester United și Oțelul Galați mi-am dorit același lucru ca și în tur, adică să dea ai noștri măcar un gol. Pronosticul meu a fost 3-1, dar n-a fost să fie. Am urmărit meciul cu bloggeri de seamă și câțiva jurnaliști la Stadio Sports Bar. Fetele drăguțe de la Oxygen PR alături de Heineken au avut grijă de noi, așa că am văzut filmul meciul proiectat HD pe un ecran măricel. Dacă meciul ne-a lăsat un gust amar, atmosfera a fost îndulcită de către cadoul primit la plecare, adică un pachet special de la Heineken cu trei sticle și tot atâtea povești diferite. Prima e sticla Amsterdam 1873, locul unde a apărut berea olandeză. Sticla din mijloc e sticla New York 1922 – Heineken a fost prima bere importată care a marcat și sfârșitul prohibiției. Sticla a treia e cea World 2012 – anul în care Heineken se comercializează în 175 de țări. Am pus deja cele trei “sticle” din aluminiu la rece pentru că nu trebuie să păstrez și conținutul pentru colecție 😀
Ce mi-a plăcut foarte tare e că oxygenițele au avut grijă de invitați și le-a pus la dispoziție taxi-uri pentru că nu doar consumul trebuie să fie responsabil.
Astă seară am aflat că numele meu de familie e amuzant, de ce, nu știu, dar așa mi-a spus o donșoară de la JWT/Cohn and Jansen care era proaspăt angajată, chiar era în prima ei zi de job acolo. Miss, să știi că nu ți-am reținut numele, doar partea cu Oana-Ioana. Să revenim, era o seară răcoroasă de toamnă, Bunescu venea de la job și avea la dispoziție fix o oră în care să facă duș, ca mai apoi să și îmbuce câte ceva. M-aș fi încadrat pefect în cele 60 de minute dacă n-aș fi deschis laptopul, deh. Așa că, fiind în întârziere, am zis că nu mă mai duc cu metroul, sun la un taxi. Doamne, ce inspirat am fost [că nu am eram gata la 19.30 să plec de acasă], când am ieșit din scara blocului ploua ca-n comediile romantice, iar vântul bătea ca-ntr-o poezie de Coșbuc. Am ajuns pe la 20.25 la JWT, unde, pe lângă discutatul cu tipa de mai sus, am beut o berică, am schimbat două vorbe/paste cu nea Copolovici și mi-am personalizat un tricou [pe care l-am uitat la Raluxa în mașină]. Apoi, cu șoferița menționată anterior plus Pietricel și Diana, am plecat către iLeo, Leo Burnett, Starcom, care aveau o atmosferă chiar animată. Asta se datora și tarafului prezent, dar și mulțimii strânse. Multă, multă lume care venea ori pleca, oricum full.
Apoi fuga-fuga la The Institute, urmată de Rusu-Borțun care are sediul într-o clădire tare faină. Am ajuns și la Green Pixel unde nu mai era Tunaru, dar cânta Deak la tobe sau chitară, ulterior am plecat cu tot cu Cristina, o amică de-ale lui Alex Cîrstea, la DraftFCB, iar de aici am culminat în Control la CotcoParty unde cântau Partizan.
Concluzii: a fost pentru prima dată când am făcut turul agențiilor în cadrul nopții dedicate lor, însă mi-ar fi plăcut dacă acolo unde nu prea cunoșteam mai pe nimeni, ar fi venit cineva să ne întrebe de sănatate, să spună ceva gen: “Bună, eu sunt Xuleasca, hai să vă arăt agenția, bere găsiți sus, el e creativul ăla care a făcut aia etc”. Au fost și agenții unde nu era nevoie să ni se spună cuvintele dintre ghilimele de mai sus și agenții unde am fost rugați să ni se facă un tur și tot așa. Per total, fain, sper ca la anul să fie vreme bună, astfel încât să nu merg ca un câine de la Control până la Intercontinental și să mă ia vântul pe sus. Ochelari aveam degeaba, pentru că mă izbise ploaia cu așa o ură, de parcă aș fi înjurat norii de mamă. Vorba lui Arhi, puteam să iau un deltaplan în loc de taxi până acasă.
Armin a revenit după doi ani în România, asta după ce m-a salutat și la The Mission Dance Weekend în 2009, la Năvodari. Nu am mai văzut de mult, mult timp așa de plină Sala Polivalentă, au fost peste 8000 de oameni. M-a întâmpinat un warm-up foarte tare făcut de Sunnery James & Ryan Marciano, păcat că am prins doar jumătate de oră din el. La două fix a intrat și nenea van Buuren și le-a cam rupt timpanele pasionaților de trance. Cum eu nu mă omor așa tare cu acest subgen al house-ului, am putut să observ și alte detalii în timpul concertului, cum ar fi o tipă în rochie roz, ziceai că e decupată dintr-un videoclip de pe Taraf TV… și nu era singura îmbracată neadecvat unui eveniment trance. Ce mi-a plăcut maxim, era o doamnă la peste 40 de ani care dansa cu fiica[?] de mama focului, jur că era decentă și sigur fetița ei se mândrea cu ea. Spre deosebire de alte evenimente de la Polivalentă, acum aveai cu ce să îți potolești foamea, de la popocorn la sandwich-uri și prăjiturele. Sunet bun, bun, un eveniment mare care a ieșit chiar fain. Mai jos, trei filmulețe via al meu telefon.
Știam de acum două săptămâni ca va fi o mega petrecere în Fratelli, însă nu cunoșteam detalii și asta mă enerva la culme. Așteptarea a meritat, pentru că odată cu invitația la aniversarea sărbătoritului Jack, m-am lămurit. Nu credeam vreodată că voi vedea LIVE pe scenă artiști ca
La invitația pretenei Edvigia am ajuns miercuri seară la deschiderea oficială a unei locații ce se anunța cel puțin interesantă: Coco-Bongo [str. Covaci, nr.1]. Peste o sută de invitați, doi bloggeri [eu și Arhi] și multă lume la țol festiv. Adică mai erau pe acolo Delia Matache, Cotabiță, Dan Staru Badea cu Lora, a apărut și Poponeț pe care până acum îl văzusem doar prin publicații tabloide. Amuzant el, așaaa, la 1.60 și cu un trabuc de cel puțin 20 de cm. Deci lume cu ștaif prezentă pentru o locație multi-tasking pentru că la parter e pizzerie + o bucătarie variată. La etaj am înțeles că va fi un lounge drăguț, iar la mansardă stand-up comedy + ceva piese de teatru cu Bendeac. Meniul e variat, prețurile sunt măricele, dar nu peste media centrului vechi. Din ce am gustat astă seară, zic eu că dai un ban, dar merită. Aștept să văd cum va evolua locația, e de abia la început.
Mulțam Edvigiei încă o dată pentru o seara de caterincă alături de Arhi și fratele său. Din păcate nu am putut sta prea mult la eveniment, așa că am fugit către casă când a terminat dj-ul de mixat și a luat Delia microfonul, cred că acum e party mare pe acolo. PS: Vreau poza, da Edvi?
