Deși era sâmbătă seara, moment propice pentru ieșit în oraș, miezul nopții m-a prins în casă (rezultatul unei zile pline din alergătură + ploaia nocturnă). Așa că m-a pleznit o idee, am conturat-o într-o formă prezentabilă și am postat-o pe Facebook:
La noi, când e vară, totul se mută la mare sau dispare. Cluburile din București fug la mare unde au varianta Summer, aproape toate talent show-urile ne spun la revedere până în toamnă, audiențele scad, că de, televizorul emite căldură, asta în timp ce dincolo de ocean abia a început sezonul al optulea din America’ Got Talent. Am aruncat o privire pe canalul lor de YouTube și deja am văzut trei momente faine, unul dintre ele aducându-mi aminte de al nostru Razy Gogonea. Enjoy:
Vine momentul acela din lună (nu, nu ăla, că nu-s femeie) când mă uit prin Analytics să văd ce au mai căutat oamenii pe Google, ajungând ulterior la mine pe blog. Sunt multe căutări normale, dar și unele care mă amuză peste măsură, iar dacă cititorii întreabă, Ionuț Bunescu le răspunde:
Ce tare mă bucuram că aproape se dusese jumătate din luna iunie și încă nu sărise mercurul din termometre la peste 30 de grade, ba chiar ploua, ori bătea vântul și cerul era predominant noros, vreme perfectă pentru mine. Trecând peste termeni decupați din buletinele meteo, am primit pe mail niște poze care arată ce înseamnă să fie cald cu adevărat:
V-am mai povestit despre Diana, e domnița care e alături de mine de aproape doi anișori. Ea, de obicei, e fetița aia mică și dulce, șatenă deschis (ea tot insistă că părul ei e blond), cu ochi albaștri, dulce ca mierea și drăguță ca un pui de urs. Nu-ți vine sa crezi că ar putea face vreodată ceva rău, că ar putea gândi sau acționa mișelește, așa cum numai un pisic mic ar fi în stare, în neștiință și cuprins de spiritul de felină rebelă.
Salut, sunt Ionuț și nu am televizor (știu că am mai spus asta). Eh, poate cândva, când voi fi la “casa mea” sigur voi avea, dar până atunci văd pe net + Voyo tot ce am nevoie. Astă seară n-am avut ce face cu două ore din viața mea și am urmărit filmul S-a furat mireasa, de pe ProTV. Nu, n-o să vorbesc despre Jojo care joacă modest numai roluri de moldoveancă, nici de ale ei silicoane pe care se făcea close-up la fiecare cinci minute, ci despre cele mai mișto 22 de secunde din cele 120 de minute.
Unul dintre marile mele regrete e că nu am voce. Nu, nu de radio, că aia încă e la purtător, ci voce “de cântat” ca să pot face și eu ceva așa de minunat:
Toată lumea vorbește despre conținutul video, despre cum el e viitorul și toți comentează posibilitatea introducerii unei taxe PPV (pay-per-view) pentru canalele de pe YouTube. M-am tot gândit și… e cam greu să te captiveze un videoblogger carpato-danubiano-pontic, nu are nici “scule”, poate nu se pricepe la editat video și nici nu prea are nimic interesant de spus. Dacă nu ești Mikey Hash sau nu faci parte din gașca celor de la Creative Monkeyz, atunci ar trebui să vii cu ceva simplu și mișto pentru a putea sparge gheața sau numărul de vizualizări ori cel de like-uri. Plus că trebuie să scapi de înjurăturile subculturiștilor care trăiesc doar comentând negativ.
Gluma cu barza e cam demodată, nu? Îmi vin în minte niște bancuri +18, așa că mai bine mă concentrez pe un ropot de aplauze pentru fotograful canadian Patrice Laroche și a lui soție, Sandra Denis, pentru seria de fotografii de mai jos:
Am scăpat și de iarnă, și de 1 aprilie, acum a venit toamna, la cum plouă afară. Afară-i ud, în casă-i cald, iar eu fac rezumat cu drag, adică selecția celor mai faine virale din ulitmele șapte zile: