Conform unor studii, frica de a vorbi în public e mai predominantă decât frica de păianjeni. Permiteți-mi să adaug și eu ceva: Frica de a interacționa pentru prima oară cu o femeie e, de departe, cea mai întâlnită fobie în rândul bărbaților, mai ales la vârste fragede. Dar unii știu cum se face, așa că, domnilor, priviți și învățați:
Acum doi ani și jumătate scriam asta: “Ești cea mai frumoasă… (link)”, acum nu-mi rămâne decât să postez o campanie Ogilvy & Mather (câștigătoare a Cannes Gold Lion 2013) pentru voi, doamnelor și domnișoarelor:
Îl știți pe Vlad Grigorescu, nu? Dacă nu l-ați văzut la Românii au talent sau în vreun show de-ale lui, e cazul să o faceți, tânărul este mai senzațional decât a fost OTV-ul. Zic tânărul, deși este cu jumătate de an mai mare decât mine, pentru zâmbește așa fain, ca un copil și, mai mult de atât, îi face și pe alții să zâmbească la fel. Unul dintre cele mai cele momente magice, pe care Vlad Grigorescu le-a făcut vreodată, poate fi vizionat mai jos. Nota 10, Vlad 🙂
Unul dintre marile mele regrete e că nu am voce. Nu, nu de radio, că aia încă e la purtător, ci voce “de cântat” ca să pot face și eu ceva așa de minunat:
Dacă anul trecut de Dragobete făceam asta, acum a fost ceva mai special pentru mine, cred că și pentru ea. Deși stau de cam un an în apropierea Teatrului Masca, recent am văzut pe gardul exterior ceva “dubios”, erau două lacăte împreunate pe gard. M-am strâmbat puțin, neînțelegând ce, care, cum, iar apoi am văzut din ce în ce mai multe perechi de lacăte.
Deși poate par eu ăla mare și tare (nu că n-aș fi) am o latură mai sensibiloasă pe care mi-o știu cei care mă cunosc măcar puțin, acolo. Îmi iubesc părinții. MULT! Poate mai mult decât las să se vadă și nu e chiar bine așa. Surioara mea e căsătorită și mutată la casa ei de 15 ani, eu sunt plecat de vreo 6 din odaia părintească, ai mei au rămas singurei în Curtea de Argeș. Cristina (sora) locuiește în Pitești și îi viziteză destul de des, eu am ajuns să mă duc la 2-3 luni acasă. Am doborât recordul anul acesta când nu am mai fost de la Paște până pe 18 august. Acum două săptămâni am mai petrecut un weekend în municipiul natal și l-am luat pe Bunescu senior la o bere, ca băieții, pentru că nu am des ocazia asta, și nu mă refer la o bere în casă, la televizor.
Da, îmi câștig traiul de la Cosmote de peste trei ani, iar azi mi-am umezit ochii de câteva ori, adică de fiecare dată când am văzut reclama de mai jos. Nu stau să dau explicații despre discuțiile că ar fi copiată, bla-bla-bla (NOT, e totul ok) ci vreau doar să spun: Băi, tată, pune șampania aia bună la rece, că de ziua mea vin să o bem 🙂
Am ajuns deja la episodul 3. Să fie asta un răspuns la întrebarea pe care mi-o adresam acum două zile? Mă gândeam “bă, fac 25 de ani în octombrie, ziceam că la 28 mă însor și la 30 fac un copil, deci ar trebuie să mă bag într-o relație serioasă de trei ani de zile?” Nu, încă nu mi-am răspuns, dar discutam ieri cu o colegă ce a replicat imediat în locul meu: NU :)) Până văd eu cum se pupă chimia, fizicul/fizica și matematica, mai arunc un ochi la cum va trebui să o cer, dacă va fi cazul: