Uităm ce contează cu adevărat
Pică juma de zi sistemele informatice ale unei bănci ori cade o rețea de telefonie mobilă și se stârnesc răscoale de nemulțumiți agresivi care aproape ar ucide pentru nedreptatea la care sunt supuși.
Pică juma de zi sistemele informatice ale unei bănci ori cade o rețea de telefonie mobilă și se stârnesc răscoale de nemulțumiți agresivi care aproape ar ucide pentru nedreptatea la care sunt supuși.
Nu e titlu de basm și nici de interpreți de manele, deși s-ar potrivi pentru oricare dintre variante. Am rămas uimit, astă seară, să văd cum un veteran al televizunii instigă la ură și ne îndeamnă, pe noi, “fraierii” cărora filmele cu Urși de Aur ne sunt vândute “drept artă” să ne băgăm Ursul de Aur în fund. Dan Negru, angajat la televizunea unui infractor, Dan Negru, care promovează vedete de carton și face audiențe cu blonde pe care le ia în derâdere, Dan Negru, care țipă și se aruncă în genunchi, Dan Negru, promotorul revelioanelor kitsch. La ce poate duce un asemnea îndemn al unei persoane publice? Cam la așa ceva:
Scriu pe blog din 2006, de când eram student la jurnalism, în Pitești, după ce am dat cu pixul pe la diverse ziare locale. Prin 2007 am fost și om de radio, iar apoi am rămas doar cu blog-ul, renunțând și la partea de DJ-it, cochetând doar cu MC-itul/prezentatul de evenimente, din când în când, pe lângă job-ul full time. Și a venit momentul când m-am lovit de taxe, prin 2012, când am început să am contracte pe drepturi de autor, pentru diverse campanii pe blog.
Și ne mai mirăm de ce cred străinii că toți românii sunt hoți. Păi ce să mai zici când ne-o facem cu mâna noastră, în din ce în ce mai multe cazuri. Ne băgăm picioarele în ceea ce fac alții bine. Am zis de picioare, pentru că acum e vorba de șosete, un brand nou, românesc, ce copiază Happy Socks.
Dacă treburile cu PE CARE, doar/decât au tot fost lămurite de m-am plictisit (da, știu, lumea tot greșește), de ceva timp mă enervează maxim când văd, tot mai des, folosit greșit adverbul în loc de adjectiv și viceversa, când vine vorba de minim/minimum sau maxim/maximum. Chiar și în majoritatea reclamelor de la TV și radio sau din print și online, este mai mereu greșită exprimarea. De câte ori nu ați văzut sau auzit expresia “Consumați zilnic minim doi litri de lichide”, care este greșită, desigur!
De câțiva ani, tot vreau să scriu articolul ăsta… am tot sperat că nu voi mai avea de ce, dar de unde, sunt tot mai mulți care întăresc regula zgârceniei inutile, atunci când vine vorba de confortul termic din propriul cămin.
Am postat asta și anul trecut, pe Facebook, dar zic că e mai bine să fie și pe blog, să indexeze Google titlul cum trebuie, să apară în search-urile pe tema asta.
Acum vreo patru ani, scriam articolul ăsta (Rușinea de a munci), din care voi insera câteva pasaje și aici, dar după ce îmi vărs nervii căpătați în urma vizionării clipului de mai jos, de la ProTV. N-are decât două minute juma’, dar te răscolește din cap până-n vârful degetelor cu care le-ai da bobârnace peste nas celor din reportaj.
Tot văd diverse opinii transformate în verdicte, deși, de cele mai multe ori, este doar o părere subiectivă care nu poate fi transformată niciodată într-o axiomă. De la filme la stil vestimentar și de la muzică la băuturi răcoritoare. Zic să le luăm pe rând.
Am tot amânat să scriu articolul acesta, că de fiecare dată ar fi fost la cald și n-aș fi tastat cu mintea limpede, fiind (poate) mai puțin temperat în tonul povestirii. Pe scurt, da, știu, așa e românul, obișnuit să plece cu câte ceva de la locul de muncă, așa era la fabrică, înainte de ‘89, iar obiceiul s-a păstrat și, din păcate, transmis mai departe și noilor generații: dacă poți să aduci ceva de la serviciu și nu o faci, ești prostul familiei (tradiționale, desigur).