Din când în când, mai fac și eu câte o glumă bună, printre altele mai puțin inspirate. Și atunci, desigur, este preluată rapid de multă lume pe rețelele sociale. Din păcate, nu prin share, nici măcar prin repostare cu VIA Ionuț Bunescu sau niște ghilimele, acolo, să fie. Ba unii au și adaptat gluma orașului în care locuiesc, normal, deja este un fel de glumă din popor, a tuturor.
Nu voi da nume, postarea este doar pentru prieteni, deci nu pun nici screenshot-uri măcar, dar treaba e simplă și ușor de înțeles: o prietenă (pasionată de fotografie) a postat o poză pe al ei cont de Instagram, unde are niște mii bune de followers, iar instantaneele ei strâng lejer câte 1.000 de like-uri. Eh, o fotografie foarte faină, făcută în centrul capitalei, a fost preluată de către două conturi, fără a solicita vreun acord autoarei. Resemnată, domnița s-a plâns pe Facebook de faptul că, în nici 24 de ore, fotografia a fost repostată de două ori, fără să i se solicite acordul și fără a fi menționată, cu tag, ca fiind creatorul operei.
Folosesc UBER și Taxify încă din prima zi de când a apărut, fiecare, în România. Nu discut despre partea lor legală și nici despre cum sunt (sau nu) majoritatea taximetriștilor care ne-au obligat să găsim alternative, ci vreau să mă adresez șoferilor de UBER și Taxify, ca să ne fie tuturor bine, ca să nu ne fie rău.
Am fost în weekend, la poștă, să ridic două colete de la chinezi (Aliexpress) și, ca de obicei, aveam de stat la coadă. Român fiind, sunt obișnuit cu statul la rând, dar mă termină psihic să văd oameni care stau cu facturile în mână, așteptând, LA POȘTĂ, să le plătască.
Vorbeam cu un șofer de Uber despre Pasajul Piața Sudului care nu mai e finalizat odată și, din vorbă în vorbă, am ajuns la discuția despre asistații sociali din România, care toacă grămezi de bani de la buget, dar nu fac nimic, dar nimic, ba mai mult, refuză orice fel de muncă. Și comentam noi despre cum ar fi bine, ca asistații sociali să facă muncă în folosul comunității pentru acei bani, nu să stea acasă, pardon, în cârciumă, să mai facă 2-3 copii și să aștepte banii de la stat, adică de la noi, clasa muncitoare.
O văd cum stă cu ghiozdanul în spate, sper că va realiza că e de rahat să faci asta în metroul plin de la ora 8 AM. Deja ajungem la Unirii, ea preferă să se țină cu o mână de o bară, iar cu cealaltă să dea like-uri pe smartphone. N-am mai rezistat și i-am atras atenția, spunându-i că nu e frumos să stea cu ghizodanul în spate, ea îl dă imediat jos de pe umăr, dar începe să se certe cu mine. Eu încerc să îi explic că e lipsă de respect față de toți ceilalți călători care o înconjoară, ea zice că e strict problema ei.
E amuzant cum nu ai voie să filmezi sau să faci fotografii la metrou, fără autorizație, dar etnicii vând, relaxat, flori sau șosete chiar pe peron. În contextul actual sensibil, mă așteptam să mai văd un polițist, un jandarm, pe peroanele Metrorex, la intrarea în stații, pe undeva, dar nici măcar paznici (de la firma de securitate cu care Metrorex are contract) nu am mai văzut. Nu, nu o dau în paranoia, doar că mi-ar plăcea să văd ceva atenție sporită din partea autorităților, dacă agenții de pază lipsesc cu desăvârșire.
Scriam aseară, pe Facebook, asta:
Dac-aș avea câte un dolar pentru fiecare:
aș fi milionar.
Apoi lista a fost completată, dar dacă e ceva ce ne-a scăpat, te rog să lași un comentariu.
Am sau am avut destui prieteni împătimiți cu pariatul, în general pe meciuri de fotbal. Am încercat și eu de câteva ori, cu 2, 3, 5, 10, 30 de lei, pe cote mici, pe cote mari, pe meciuri puține, pe meciuri multe, dar nu prea mi-a ieșit. Am încercat și pe la Loto Polonia 20/80, degeaba, nu e de mine, nu am eu noroc din ăsta și nici știință + noroc + pronosticuri corecte. Dar ce mă enervează, cel mai tare, e naivitatea omului care crede că poate câștiga ușor, doar plătind pe cineva care are pe cineva care știe pe cineva care a aranjat undeva un meci.
<UPDATE: Pentru ca mulți nu vor să înțeleagă sau doar se fac, am găsit o explicație mai scurtă, mai bună, mai pe înțelesul tuturor:
E fix ca la all inclusive în Grecia/Bulgaria: poți să mănânci cât vrei, DAR doar cât ai nevoie, nu iei și acasă, deși mâncarea e nelimitată.
Și da, comunicarea ofertelor nelimitate ar trebui (poate) să aibă un disclaimer zis rapid, ca la medicamente, în care este explicată limita de fair usage cu tot cu numărul de minute. UPDATE>
Mi se pare amuzant cum s-a găsit românul să se plângă pentru că operatorii le-au restricționat serviciile de telefonie mobilă (în special la prepaid), în timp ce ei fac trafic abuziv pentru a strânge net și discount pentru achiziționarea unui telefon de la Vodafone.