Azi, 2 ianuarie 2016, am postat pe Facebook următorul text: Suntem în 2016 degeaba. Prea mulți încă n-au înțeles că bugetul pentru petrecerea de Revelion trebuie să includă și bani de taxi/UBER, vreo două-trei sute de lei. Nu știu exact ce blogger (am aflat, între timp) a mai postat pe blog despre același subiect, dar s-au cam inflamat spiritele, așa că am ținut în mine până acasă, iar acum zic să le iau ușor, pe rând.
Miercuri dimineața, o femeie se împiedică de șina tramvaiului 41. În jur, zeci de oameni care tocmai coborâseră din mijlocul de transport în comun. Majoritatea trec indiferenți, se opresc doar două femei care încearcă să o ridice.
Să ferească Doamne-Doamne să ai nevoie de o ambulanță, într-o seară normală de luni, în București. Scriu acum, la cald, cât încă mor de nervi că a trebuit să sun la peste 10 firme private pentru o amărâtă de ambulanță, asta după ce la stat, la Bagdasar mai exact, nu există decât două ambulanțe, doar cu șofer, fără brancardieri, însă niciuna disponibilă de la 20:00 până acum la 23:30.
Am tot fost la evenimente în ultima perioadă și am observat că mult prea multă lume nu ține cont de dress code-ul specificat în invitație. Dacă la unele evenimente locația e un bar, un restaurant fără pretenții, mai treacă-meargă, dar când vii la un hotel de 4-5 stele, la vreun palat, casă regală, ori chiar Casa Poporului, e cam de prost gust să confirmi prezența și să nu respecți solicitarea organizatorului de a fi îmbrăcat într-un anume fel.
Dragă șoferule român, jur că nu te înțeleg, ai o mașină scumpă sau măcar cu niște dotări care te ajută să-ți faci viața mai ușoară ori să conduci prudent, fără să pui vieți în pericol și chiar fără să iei amenzi, și totuși NU utilizezi sistemul handsfree încorporat sau, în absența acestuia, căștile pe care le-ai primit alături de smartphone-ul tău! NU, tu preferi să stai cu o mână pe volan și una pe telefon… în cel mai bun caz, ții smartfeonul lipit de umăr, ceea ce e mai puțin grav, ai mâinile libere, dar tot nu e ok la volan.
Dragă Andreea Bălan, îți scrie un tânăr care a crescut și cu melodiile tale rulate pe Atomic TV. Tânăr care nu și-a prins niciun bunic în viață, dar care consideră anormal, poate chiar deplasat ceea ce tocmai ai făcut pe Facebook. Ești un model pentru atâtea fetițe care te văd la TV, pentru cei aproape două milioane de fani de pe FB, iar tu cerșești atenție în cel mai josnic mod posibil. Mai bine te împăcai cu Keo. Ți-aș da report, dar nu rezolv nimic, sper doar să nu apari și tu (că a mai fost un caz) cu o altă poză pe Facebook, cu tine stând la capătul sicriului. Mi-e scârbă de tine, cu cele mai bune intenții.
Am fost sâmbătă la Liberty Parade, unde s-au strâns vreo 70.000 de oameni, așa că rețelele au început să dea rateuri, cum se întâmplă la orice eveniment aglomerat. La fel e și pe Arena Națională la meciuri/concerte și la orice alt eveniment unde se strâng cel puțin câteva mii de oameni. Celulele releelor, care deservesc zona respectivă, nu fac față. E simplu și logic, dar nu înțeleg de ce nicio rețea nu s-a gândit până acum să rezolve asta.
Păi ce atâta Halep, ce atât tenis? Ce atâta bucurie pentru calificarea Simonei în finala Roland Garros? Noi suntem români, trebuie să fim proști, umili și triști! Ce atâtea zâmbete? Tre să înjurăm tot și pe toți. Cum adică să se uite tot românul la tenis? Păi noi merităm Capatos, Măruță, divorțuri, silicoane, buzate, târfe și interlopi la TV! Ce atâta bucurie, nu mai știm ce e aia adrenlină și sânge pompat cu putere în vene ca atunci când dădea România gol la un Campionat Mondial sau European. Noi tre să plecăm capul și să ștergem cuvântul fericire din DEX!
Nu înțeleg de unde atâta ură pentru câștigătorul/toarea Eurovision-ului, chiar nu înțeleg, e doar un concurs de muzică unde câștigă cea mai bună piesă, ce e așa anormal, aiurea sau mai știu eu ce? Nu m-am uitat la niciuna dintre semifinale, așa că nu auzisem de “femeia cu barbă” până joi. Am căutat imediat melodia donșoarei Conchita Wurst, am dat play și după aproape un minut am zis: Damn, cât de bună e piesa, sigur câștigă Eurovision-ul! Asta deși nu ascultasem nicio altă piesă din concurs, cu excepția melodiei interpretate de Paula Seling și Ovi.
Colgate, Blend a med, Lacalut, Sensodyne, săriți cu banii, am o super idee pentru voi. Fie, v-o dau pe gratis, la ce win-win perfect ar ieși. Cum ar fi ca tu, producător al unei paste de dinți să faci o campanie cu „agenți” care să fie strategic poziționați la fiecare intrare de metrou (cam greu pentru RATB) unde să oferi gratuit accesul în mijlocul de transport în comun + o mostră mică de pastă de dinți.
