Cum aproape în fiecare weekend ajung pe la Autogara Militari, la fel de des dau și de taximetriștii speculanți (sau cerșetori cu acte, după cum își spun ei – link) care de abia așteaptă să le cadă cineva în capcană.
Mai devreme, eram în tramvai și citeam știrea asta /// rezumat: o femeie a fost găsită moartă, corpul era plin de mușcături de câine și era desfigurată. Din zona respectivă au fost capturați mai mulți maidanezi, vreo 7 mai exact. TOȚI figurau ca fiind adoptați de Asociația Cuțu-Cuțu, iar în documente apăreau în posesia unei femei care mai deținea încă 103 maidanezi, în total… acte de adopție pentru 110 maidanezi. La pariu că femeia locuiește într-o garsonieră, confort 3.
Am fost din nou la tuns, nu fu ca mai acum ceva timp, ci normal, ca la orice bărbat cu părul scurt: pac-pac, două foarfece, ajustat perciunii, luat puțin cu mașina și aia e. Dar marea mea nelămurire e alta: după ce sunt tuns, dau să cobor de pe scaun și, în timp ce mă pregătesc să scot banii, aud: Să-ți fie de bine!
În ce an suntem? 2014, exact, și tocmai ce s-a găsit fotograful Gabriel Hennessey (devenit și regizor, între timp) să copieze un clip celebru (Blured Lines) pentru patru feciori (la propriu și la figurat) care încearcă să guițe o melodie care aduce cu vara lui ‘94? Mi s-a părut că aud vocea lui Adi Sână pe ici, pe colo, dar nu, e doar Sorin Brotnei (blondul fost la Akcent) care e impresar și care și-o fi lăsat puțin amprenta cu niște sample-uri furate pe ultima sută de metri de la Sână. Mă rog, sper să nu ajungă și lătura asta de melodie la TV sau la posturile de radio CHR, că și-așa sunt destule melodii proaste, dar ca asta… niciuna!
Mă amuză teribil mentalitatea românului de rând care gândește aproape serios de tot faptul că poate obține un beneficiu de la tine doar pentru că ești angajatul unei specifice companii. De exemplu:
Citeam, în weekend, subiectele pe care le-au avut elevii de clasa a opta la Evaluarea Națională și am rămas mai mult decât nedumerit, aș putea să spun chiar fruimit (frapat+uimit). Anii trecuți râdeam și plângeam (în același timp) de cei care, în număr tot mai mare, nu reușesc să ia Bacalaureatul, dar acum sunt siderat de ce subiecte simple au ajuns să aibă cei mai mici, cei care dau echivalentul Examenului de capacitate de pe vremea mea.
Eu n-am drafturi, ca alți bloggeri, n-am cum să țin articole sau frânturi de articole fără să le public. Am, însă, idei drăftuite, idei pe care tot vreau să le dezvolt pentru ca, într-un final, să iasă niște postări interesante. Multe dintre ele se prăfuiesc printr-o agendă, pe post-it-uri care stau lângă laptop sau prin vreun mail pe care mi l-am trimis mie însumi. Unele idei mor atunci când sunt abordate de către altcineva, altele își dau duhul de bătrânețe. Pe unele le scriu pentru că n-am inspirație de moment și răsfoiesc printre foi până găsesc ceva ok, așa cum e cazul și postării cu plicul, iar altele apar tocmai pentru că cineva a atins un punct sensibil, iar eu, din câte am observat, scriu cel mai bine atunci când mă enervează ceva.
Salut, sunt Ionuț și îmi plac animalele îngrijite, la fel ca oamenii. Nu mă pasionau prea tare pisicile până când am dat de un motan incredibil mândru și cu o personalitate, mamă-mamă. Fitzosul fitzoșilor, care mușcă precum un câine. Acum că am ajuns la patrupede care fac ham, nu miau, să-mi spun și oful:
Orice român de rând își bagă și își scoate în ea de țară, în ea de România, nu puțini sunt cei care spun că gata, le-a ajuns, la vară pleacă afară. Mulți au și făcut-o, de aia am rămas doar 19 milioane. La fel de mulți sunt cei care se scutură pe ea de nație, însă, în același timp, vor o țară ca afară. Îi idolatrizează pe americani, dar sunt cu adevărat români doar când joacă naționala și de 1 Decembrie, atunci când câțiva mai arborează cât-un drapel pe la geam ori la mașină.
Am o mare, mare nedumerire, care e și o nemulțumire în același timp. Folosesc fixativ pentru a-mi aranja părul de gigolo argeșano, asta după ce în tinerețe (clasele 5-8) foloseam spumă, pentru că aveam cărare pe mijloc. Nu, n-am poze (mint). Da, știu foarte bine ce amuzant eram.