Primul film din 2018 vine destul de târziu pentru noi, la final de ianuarie, dar am zis că trebuie să începem cu unul bun, care să merite. Știți doar, cum începi anul, în aceeași notă îl vei continua, iar anul acesta este plin de filme extraordinare – așa că marți seara ne-am prezentat la avanpremiera filmului Maze Runner: The Death Cure, ultima parte din trilogia cu același nume.
Desigur, titlul e la mișto, și precizez asta pentru deștepții din comentariile postărilor pe care le voi atașa imediat, căci se pare că deja am ajuns să tolerăm furtul foarte relaxați. Nu mai e suficient că o fac ăștia de ne guvernează, acum ne mai furăm și noi între noi, cei muncitori. Treaba stă cam așa, o doamnă bine îmbrăcată (din câte observ în capturi) s-a obișnuit să mănânce gratis la restaurantul turcesc Edessa (în Colentina). 
Probabil ați auzit de conceptul de Net neutrality, care în SUA e iar în pericol. Eh, pentru că utilizatorul obișnuit de internet, omul de rând, nu știe ce înseamnă asta, cei de la Burger King au hotărât să le explice nice & easy, fix într-unul dintre restaurantele lor. Vorba aia, MBPS înseamnă Making Burgers Per Second!
Am revenit cu trei piese atât de diferite, încât n-are cum să-ți placă mai mult de una. Acum sunt curios care e cea pentru care dai like! 😀 
Sunt sigur că vei răspunde la fel ca mine, 50 de bani, cel mult un leu, dar sigur sub, 0,75, cam așa, nu? Eh, dacă o cumperi dintr-un supermarket, chiar și de la un magazin de cartier, cam ăsta-i prețul: 0,82 lei la Mega Image, 0,79 lei la Carrefour și 0,72 lei la Cora. Dar dacă ești plecat din țară, că nu i-ai mai suportat pe hoții care conduc țara de atâția ani, și ți-e poftă de copilărie, vei plăti cam mult pentru acest moft numit Eugenia.
Deja nu pot să mă mai limitez la doar trei piese, cum vă obișnuisem de ceva timp, așa că dați play, uitați că azi e luni, garantat. Vă pupă John! (PS Declar deja piesa anului 2018, Diplo feat. Mø – Get It Right)
Ieri, 20 ianuarie 2018, iar am ne-am plimbat prin București, alături de alți semeni care au făcut același lucru prin țară, dar și în afară. De peste un an protestăm împotriva legilor justiției, dar nu numai, căci în acest an s-au adunat și altele: legi fiscale, guvernare zero, trei premieri, niciun km de autostradă, niciun spital local, să nu vorbim de regional, nimic, nimic, nimic, doar bani pentru Catedrala Neamului. N-o să le PSD noi niciodată, asta știm cu toții, de aceea încercăm să ne strigăm nemulțumirile, dar ei ne ignoră, ca de obicei, și halesc mâncare second-hand pe la televiziunile de partid. Dar și mai grav e că nici opoziție adevărată nu au, prin urmare coaliția PSD-ALDE face fix ce vrea, dar nimic din programul de guvernare măcar, căci cu el i-au mințit și le-au câștigat voturile multor amărâți care nu știau ce votează cu adevărat. Dar ce te faci când vezi că există ceva și mai josnic decât ciuma roșie? Cum ce… fix PNȚCD!
Cum s-au dus deja trei săptămâni din acest an, iar eu încă n-am apucat să scriu vreo recomandare de parfum nou, tocmai a venit momentul pentru ceva special. Adică fix de la un brand franțuesc, vorba aia, dacă nici francezii nu se pricep la parfumuri, atunci cine?
Scriu pe blog din 2006, de când eram student la jurnalism, în Pitești, după ce am dat cu pixul pe la diverse ziare locale. Prin 2007 am fost și om de radio, iar apoi am rămas doar cu blog-ul, renunțând și la partea de DJ-it, cochetând doar cu MC-itul/prezentatul de evenimente, din când în când, pe lângă job-ul full time. Și a venit momentul când m-am lovit de taxe, prin 2012, când am început să am contracte pe drepturi de autor, pentru diverse campanii pe blog.
Probabil ați văzut clipul pe care l-am postat săptămâna trecut pe pagina de Facebook, în care vă povesteam ce mă amuză cel mai tare la cozile din supermarket, unde mereu mă așez la coada care merge cel mai încet. Acum să revenim puțin la cozi.