Pentru că afară nu mai sunt 20 de grade, precum în februarie, am revenit la hainele de iarnă, ca orice om normal. Fes, fular subțire, ghete, palton, glugă pe cap (atunci când bate vântul) și un cardigan mai gros peste cămașă / tricou. Haine de om normal, nu fudul, care merge destul pe jos și care schimbă mai multe mijloace de transport în comun, deci cu posibilitatea de a sta minute bune în stații, la doar câteva grade Celsius.
Pentru că #ÎmpreunăRezistăm și pentru că nu trebuie să uităm niciodată. Acesta este al doilea articol pe care îl scriu despre #Colectiv, după Claudiu este. Eu n-am avut puterea, încă, să mă uit la niciunul dintre cele două documentare, dar le las mai jos, pentru cei care vor să le privească… și sper să-mi fac curaj și să am puterea să le urmăresc și eu.
Nu credeam că pot invidia pe cineva care a făcut parte dintr-o campanie Heineken, după ce am fost în Las Vegas #SpyFie, dar cei de la Heineken se întrec pe ei înșiși, când vine vorba de campanii din categoria #FoarteTareFrate. Nu sunt eu cel mai mare microbist, dar mi-au dat lacrimile vizonând activarea de la meciul AS Roma – Real Madrid. Pregătiți șervețelele și enjoy:
Unul dintre puținele clipuri mișto, filmate la 360 de grade SWISS Airbus A320 | Zurich – Geneva, decolând și aterizând. 
M-au criticat câteva persoane că aș fi Captain Obvious atunci când am scris articolul cu „Nu mai cumpărați haine de pe site-uri obscure!„. Sunt conștient că noi, ăștia cu perfuzia de internet în venă, care mai avem și niște neuroni pe care, culmea, îi și folosim, știm cum să nu distingem chestii fake sau cum să nu punem boticul la știri manipulatoare. Dar noi nu suntem majoritatea în România, că nu noi facem audiențe de milioane la toate emisiunile fecaloide, nu? Articole care pot părea pline de truisme (pentru un om educat) sunt pentru internauții de rând… care nu-și vaccinează copiii sau care cred că de la portocale ori brânză de Brădet li s-au îmbolnăvit pruncii.
Scriam aseară, pe Facebook, asta:
Dac-aș avea câte un dolar pentru fiecare:
aș fi milionar.
Apoi lista a fost completată, dar dacă e ceva ce ne-a scăpat, te rog să lași un comentariu.
Guest post de Flavia Cristescu
Acum 4 ani, cam tot pe vremea asta, mă despărțeam de un tip alături de care credeam, inițial, că pot cuceri lumea. Pe 8 martie uitase cu desăvârșire de mine, iar eu (deloc protocolară de altfel) așteptam o explicație. Am și primit-o… încă nu eram femeie și nici pe departe mamă. Atunci am înțeles că nu vedea în mine nici una, nici alta. Și am terminat relația senin, fără să cer sau să dau alte explicații.
Prin mai 2013, zburam pentru prima oară. Scăpasem de frica de nou, imediat după prima decolare, iar după prima aterizare am concluzionat că îmi place să zbor și aș face asta zilnic, chiar și pe distanțe scurte dacă s-ar putea, gen Militari – Băneasa ori București – Curtea de Argeș. Chiar mă gândeam cum ar fi pentru cei din Drumul Taberei, să aibă aeroport, dar nu și metrou în cartier. Dar să trecem la lucruri cu adevărat serioase: Cum recunoști un român în străinătate, mai exact în Frankfurt?
Tot ce a fost mai bun, pe net, în zilele ce-au trecut. Ultrascurtele video revin curând, nu foarte, dar curând.
Deja nici nu mă mai miră nimic, pot spune deja că m-am obișnuit ca românii să copieze sample-uri din melodii bune de afară. Păcat, dargi băieți de la KAZIBO, și mai păcat de Miculescu și Bittman, că nu au știut, nu au realizat sau au ignorat asemănările. Păcat și de Ceaușu, că a făcut un clip scump și frumos pentru melodia asta.
