Ce ascultăm weekend-ul ăsta [108]
1. Kyla La Grange – The Knife
Una dintre puținele serii unde părțile “de la 3 în sus” nu devin din ce în ce mai slabe, Fast & Furious revine cu partea a șaptea, ce urmează a fi proiectată în cinematografele din toată țara, începând cu 3 aprilie. Pentru că din seria filmelor și pentru că automobile, alături de prietenii de la RO Image, pun la bătaie două invitații duble la Furios și iute 7 / Fast & Furious 7.
Pe 31 iulie vom avea ocazia să-l vedem pe Tom Cruise, vizibil îmbătrânit, într-o nouă misiune imposibilă. Deși trebuia să apară mâine, trailer-ul oficial este deja disponibil:
Undeva la jumătatea anului 2012, a fost stabilit ca data de 20 martie să fie Ziua Internațională a Fericirii, așa că simpaticii de la Coca-Cola fac niște activări super faine, în București. Timp de o săptămână, mai multe puncte din București vor găzdui experimente menite să le reamintească oamenilor că tre să fie fericiți precum Pharrell, cel puțin!
O organizație elvețiană pentru drepturile omului, specializată pe egalitatea între sexe și feminism, a pus-o de o campanie prin care vrea să reamintească faptul că valoarea unei femei nu ține de lungimea sau “scurtimea” fustei, adâncimea decolteului sau mărimea tocurilor. Cam greu, într-o lume atât de superficială, dar campania e de apreciat. Fain:
Mi-aduc aminte și acum de momentele când stăteam în tocul ușii de la baie și îl priveam pe tata cum se bărbierea. Aveam doar câțiva anișori și priveam mereu curios cum făcea, ca prin magie, spumă de ras cu ajutorul unei pensule stufoase. Avea un aparat clasic, cu o singura lamă ce se prindea cu ajutorul unui sistem cu filet. Eh, nostalgie, amintiri, însă acum lucrurile s-au schimbat puțin.
Salut, sunt Ionuț Lentilescu și încă din 1994 port ochelari de vedere, miop fiind. Încă nu-mi explic cum primele mele dioptrii au fost de –1,75 la fiecare dintre ochi, dar ce știu clar e că nu mai vedeam scrisul la televizor, iar la școală, deși stăteam în prima bancă, vedeam 8 în loc de 3, 6 în loc de 5 și tot așa. Eh, de la 8 ani până la 18 ani, dioptriile au tot crescut, astfel că dacă nu-mi spărgeam/rupeam ochelarii, trebuia să îi schimb din cauza dioptriilor care se tot creșteau.
Dragă Mihaela Rădulescu, deși ți-au fost dedicate multe articole weekend-ul acesta, un ultim text nu strică, sper. Îmi asum faptul că o să mă faci “aragaz cu patru ochi”, că te vei lua de mine că am fruntea lată, că n-am abdomen cu pătrățele sau că nu-mi pensez sprâncenele, dar te rog eu, citește încă o dată titlul acestui articol, îți explic imediat de ce.