Mi-aduc aminte cu drag de prima pâine fierbinte pe care am cumpărat-o, era de “la turci”, avea mici brobonele pe partea de jos, dar o mâncam până să ajung acasă, chiar dacă printre copiii de vârsta mea circula gluma-zvon că acele brobonele ar fi piele de broască. N-a durat prea mult până când burtăria “turcilor” din Curtea de Argeș a încetat să mai existe.
La noi, când e vară, totul se mută la mare sau dispare. Cluburile din București fug la mare unde au varianta Summer, aproape toate talent show-urile ne spun la revedere până în toamnă, audiențele scad, că de, televizorul emite căldură, asta în timp ce dincolo de ocean abia a început sezonul al optulea din America’ Got Talent. Am aruncat o privire pe canalul lor de YouTube și deja am văzut trei momente faine, unul dintre ele aducându-mi aminte de al nostru Razy Gogonea. Enjoy:
Vine momentul acela din lună (nu, nu ăla, că nu-s femeie) când mă uit prin Analytics să văd ce au mai căutat oamenii pe Google, ajungând ulterior la mine pe blog. Sunt multe căutări normale, dar și unele care mă amuză peste măsură, iar dacă cititorii întreabă, Ionuț Bunescu le răspunde:
Mă tot gândeam ce melodii să postez pe căldura asta, dar nu-mi venea nici măcar una în minte, darămite trei. Așa că, în timp ce mai desfăceam o bere foarte rece, copilului din mine i-a venit o idee melancolică – gândit și făcut, melodiile de sâmbăta asta sunt șapte, nu trei și toate dinainte de anul 2000 și toate despre mare (care te cheamă la ea. acolo unde sunt fețile goale, din astea). Enjoy 🙂
Cu greu am reușit să ajung aseară la avanpremiera Man of Steel, așa că trebuie, mai întâi, să mulțumesc Toshiba pentru invitație. După ce am văzut trailer-ul, aveam ceva așteptări de la filmul cu titlul ciudat care nu conține Superman în el. Nebunia lui Salam Superman începe încă din fragedă pruncie pe Krypton, o planetă construită ca o antiteză dintre două lumi, una SF (foarte evoluată) și alta presistorică. Clark Kent cel mic era un superboy care, cu un cearșaf în loc de pelerină, se chinuia să își țină în frâu puterile și să nu răspundă provocărilor, iar asta nu poate fi decât o bună lecție de viață, măcar pentru cei mici. Când nu cântă prin alte filme, Russel Crowe joacă și roluri de tată filozof și bun sfătuitor care își îndrumă fiul chiar și după moarte.
M-am mutat în București acum aproape cinci ani, de abia terminasem facultatea în Pitești, așa că veneam in The Big City cu mari speranțe și așteptări. Stăteam cu chirie într-un apartament la periferie, eram o gașcă de băieți, așa că seara, vară fiind, destul de multă bere era degustată cu talent, ca să zic așa. Celebra melodie spunea “Bătură și FEMEI pentru toți băieții mei”, eh, dacă cu băutura ne descurcam oricând, ce ne rămânea de făcut era să ieșim din sauna de beton, numită apartament, și să ne zbânțuim pe la vreo discotăreală-club-terasă-pub. Dansul pe verticală trebuia adus și la orizontală, altfel ce rost mai avea schimbarea locației, dacă tot fugeam de la 35 la 40 de grade. Celsius.
După articolele vestimentare Adibas, Dolce & Gadanna, Puna si Mike, o greșeală de tipar aduce, din nou, Complexul Europa în centrul atenției. Mii de tricouri pe care trebuia să scrie I love Miami au ajuns pe tarabe cu o gravă eroare de redactare. Primarul capitalei, Sorin Oprescu l-a chemat de urgență pe omologul constănțean, Radu Mazare, acesta din urmă fiind mult mai priceput în domeniul vestimentar.
Ce tare mă bucuram că aproape se dusese jumătate din luna iunie și încă nu sărise mercurul din termometre la peste 30 de grade, ba chiar ploua, ori bătea vântul și cerul era predominant noros, vreme perfectă pentru mine. Trecând peste termeni decupați din buletinele meteo, am primit pe mail niște poze care arată ce înseamnă să fie cald cu adevărat:
Dacă e duminică seara, atunci e cald e cazul să sară zece aiuanturi aiuantuibile, enjoy: