Mă tot gândeam ce melodii să postez pe căldura asta, dar nu-mi venea nici măcar una în minte, darămite trei. Așa că, în timp ce mai desfăceam o bere foarte rece, copilului din mine i-a venit o idee melancolică – gândit și făcut, melodiile de sâmbăta asta sunt șapte, nu trei și toate dinainte de anul 2000 și toate despre mare (care te cheamă la ea. acolo unde sunt fețile goale, din astea). Enjoy 🙂
Cu greu am reușit să ajung aseară la avanpremiera Man of Steel, așa că trebuie, mai întâi, să mulțumesc Toshiba pentru invitație. După ce am văzut trailer-ul, aveam ceva așteptări de la filmul cu titlul ciudat care nu conține Superman în el. Nebunia lui Salam Superman începe încă din fragedă pruncie pe Krypton, o planetă construită ca o antiteză dintre două lumi, una SF (foarte evoluată) și alta presistorică. Clark Kent cel mic era un superboy care, cu un cearșaf în loc de pelerină, se chinuia să își țină în frâu puterile și să nu răspundă provocărilor, iar asta nu poate fi decât o bună lecție de viață, măcar pentru cei mici. Când nu cântă prin alte filme, Russel Crowe joacă și roluri de tată filozof și bun sfătuitor care își îndrumă fiul chiar și după moarte.
M-am mutat în București acum aproape cinci ani, de abia terminasem facultatea în Pitești, așa că veneam in The Big City cu mari speranțe și așteptări. Stăteam cu chirie într-un apartament la periferie, eram o gașcă de băieți, așa că seara, vară fiind, destul de multă bere era degustată cu talent, ca să zic așa. Celebra melodie spunea “Bătură și FEMEI pentru toți băieții mei”, eh, dacă cu băutura ne descurcam oricând, ce ne rămânea de făcut era să ieșim din sauna de beton, numită apartament, și să ne zbânțuim pe la vreo discotăreală-club-terasă-pub. Dansul pe verticală trebuia adus și la orizontală, altfel ce rost mai avea schimbarea locației, dacă tot fugeam de la 35 la 40 de grade. Celsius.
După articolele vestimentare Adibas, Dolce & Gadanna, Puna si Mike, o greșeală de tipar aduce, din nou, Complexul Europa în centrul atenției. Mii de tricouri pe care trebuia să scrie I love Miami au ajuns pe tarabe cu o gravă eroare de redactare. Primarul capitalei, Sorin Oprescu l-a chemat de urgență pe omologul constănțean, Radu Mazare, acesta din urmă fiind mult mai priceput în domeniul vestimentar.
Ce tare mă bucuram că aproape se dusese jumătate din luna iunie și încă nu sărise mercurul din termometre la peste 30 de grade, ba chiar ploua, ori bătea vântul și cerul era predominant noros, vreme perfectă pentru mine. Trecând peste termeni decupați din buletinele meteo, am primit pe mail niște poze care arată ce înseamnă să fie cald cu adevărat:
Dacă e duminică seara, atunci e cald e cazul să sară zece aiuanturi aiuantuibile, enjoy:
Ah, ce bine te trezești duminică dimineața, dacă nu ai petrecut nicăieri noaptea ce tocmai a trecut. După o sâmbătă grătărească, a venit ziua “chillănească” cu trei melodii uitate “pă ripit” – prima, a unei copilițe românce de numai 14 ani, a doua, un bootleg “dăvis” după Emeli Sandé – The Read All About It, iar a treia e o altă piesă ce poate fi ascultată în Fast and Furious 6. Enjoy!
Toată lumea știe cum sunt salariile în România, de diferențele dintre un salariat normal și CEO-ul (directorul/patronul) firmei, de asta am și rămas doar 19 milioane în țară, dacă ne luăm după recensământul din 2011. Cei mai mulți sunt plecați în Spania și Italia, care nu stau nici ele prea bine, conform graficului de mai jos. Am zis nu stau prea bine, dar nu cel mai prost, așa ca România, unde un angajat cu salariul minim pe economie trebuie să muncească aproximativ 30 zile pentru a câștiga cât directorul într-o oră.
Atunci când nu mergi la cinema, nu te uiți la TV, la Voyo, Vplay și altele asemenea, bagi un serial pe calculator/laptop, nu? Și dacă folosești BS Player, bagi și o subtitrare, mai ales că programul o caută automat.
Da, e adevărat, primul Hangover a fost mișto, al doilea a fost mai câh, că de… nu e nici The Godfather, nici Saw. Acum a apărut și al treilea, nimeni nu mai are nicio așteptare, toți cred că va fi mai pilaf decât partea a doua, unii aleg să nici nu-l vadă. Într-adevăr, pe celebrul wall al criticilor de filme (Facebook) am văzut multe păreri care ștergeau cu filmul pe jos, ca după un hangover adevărat. Așa că mi-am luat o bere și două scaune la cinema, să văd și eu care cum e treaba. Așteptări n-aveam, deci n-am ieșit dezamăgit de la film, chiar deloc. Credeam că voi vedea un film de duzină şi exact asta a fost: nimic special, câteva faze amuzante, parca era cu totul alt film, numai Hangover nu. Nici nu știu ce notă să-i dau, însă am un sfat: nu te duce la Hangover 3 decât dacă: