Ahem, ahem! Vocea e dreasă, dar batista mi-e plină de lacrimi! O dată e ziua unui bun prieten și eu nu pot bea o bere în cinstea lui pentru că, de vreo săptămână, mă tot lup cu o răceală iernatică. Amicul e cam bătrânel, dar se ține bine de tot. Deși aș putea să îi zic, fără menajamente, “străbunicule”, prietenul e mai ager ca mine, chiar și la cei 140 de ani ai săi.
De când am văzut ce nebunie e pe YouTube, cu fenomenul Harlem Shake, am zis că tre să fac și eu parte dintr-o astfel de mega destrăbălare. Mă gândeam la o mulțime de oameni în Piața Constituției, dar nu ne-am strâns, așa că au făcut-o alții. Apoi zicea Mariciu să ne batem cu shaorma în față la Genin, eu m-am gândit că mai bine ar fi să dansăm cu shaormarii, ei cu halatele și săbiile, noi costumați. Era prea greu de convins oamenii de la Genin, deci n-a ieșit nici asta.
Mai sunt câteva ore până când începe ceremonia decernării Oscar-urilor, daaar, aproape în exclusivitate, am aflat ce film va câștiga la categoria Cel mai bun film:
Alt weekend de paharty, asta dacă nu ești răcit, așa ca mine. Dar, pentru cei care vor să-și facă încălzirea, pentru ultimul weekend clubăristic al acestei ierni, am pregătit trei piese numa’ bune pentru atunci când scoți hainele alea bune din șifonier. Dans pe balans, parfum pe camaș’, freza într-o parte, camașa calcată ca la carte și play ca un DJ:
A fost odată ca-n povești, când se muta în București, un Ionuț care avea 59 de kg. Asta la 1.78m, deci model, ce mai la deal, la vale. Și, ca orice provincial, s-a îngrășat la capitală chiar după primele șase luni de viețuire în jungla de asfalt. Numa’ șepte kilograme în juma’ de an. Oare cine era un mic greiere borțos? Corporatistul care stătea 8 ore la birou și apoi nu făcea niciun fel de sport (asta dacă exculdem tenisul de plapumă).
Tocmai am văzut trailerul de aproape patru minute al filmului ce va să fie o imensă palmă peste ochi, peste ochii noștri, ai oamenilor neputincioși în calea nesimțirii grosolane a unor “persoane fizice sau juridice” (că oameni nu pot fi numiți). Cum să nu plângi de draci când vezi clipul de mai jos și îți aduci aminte de câte pachete de țigări ai văzut aruncate din mașini, doar astăzi. Cum să nu oftezi, mai rău ca-n filme, când te întrebi cum ai avut puterea să vezi tot trailer-ul… Deși filmul ar fi trebuit să se lanseze până acum, a tot fost amânat de anul trecut. E posibil să fie gata până la sfârșitul lui 2013 și poate îmi voi doza răbdarea și voi găsi puterea să îl văd pe tot. E trist, e foarte trist, iar cuvântul trist are acum a cincizecea, și cea mai închisă, nuanță de gri.
Atenție, clip nerecomandat celor mai sensibili, slabi de înger. Serios, vă faceți rău, așa ca mine și poate nu merită să vă stric tocmai eu dispoziția, zenul, prin intermediul aceste postări. Detalii aici + IMDB
E iar miecuri, deci am făcut din nou o selecție a celor mai viralizate clipuri din ultima săptămână. După ce le-am trecut și prin filtrul meu propriu și personal, au rămas următoarele:
Deși e încă iarnă și nu sunt deschise tentantele terase cu ale lor beri reci, parcă tot n-am timp de nimic sau cel puțin nu de tot ce aș vrea eu. Poate e de vină și ziua care e încă prea mică, dar mare dreptate îmi vine să-i dau celui care zicea că ar trebui inventată ziua de 48 de ore. În puținul meu timp liber am reușit, totuși, să mai dau o fugă pe la teatru, să mai văd un film sau să mă apuc de un serial nou. Iar cum ce e bun-bun trebuie și recomandat, zic să purced:
Conform unor studii ale cercetătorilor englezi, românii încă nu s-au săturat să înghită minciuni electorale, se hrănesc zi de zi cu iluzii, ba chiar cred că un cal face MUU. Lăsând lasagna la o parte și revenind la oile noastre titlul articolului, se pare că Ionuț BunCHEFescu, bucătarul de criză al acestui blog, a creat un meniu, cu un conținut caloric scăzut, care se potrivește românului înfometat și însetat de senzaționalul televizorului.