Ehe, din noiembrie, de la Black Friday n-am mai scris niște ultrascurte, așa că, după ce am dat multe de-ale mele pe Facebook, am zis că e cazul să le pun aici, pentru posteritate. In your face, Zuckerberg! Ah, printre ultrascurte mai sunt și chestii faine văzute pe la alții 🙂
Conform unor studii, de la 1 aprilie 2013, litrul de țuică va deveni noua monedă oficială a României, fiind stabilite, deja, și subdiviziunile:
Nu știu de ce, dar iarna parcă nu ai aceeași tragere de inimă ficat să ieși la o cola, o apă, un pahar. E frig, ochelariștilor li se aburesc lentilele, îți curge nasul când intri de la frig la cald, străzile din Centrul Vechi par părăsite, parcă mai bine s-ar preta un rummy pe etalate, un film bun, un ceai cald, un cocoțat în vârful patului și lenevit cu o pisică, două (una patrupedă, una bipedă). Așa că, pentru weekend-ul ăsta, am pregătit ceva mai relaxat. Enjoy 🙂
Nici nu-mi aduc aminte când am văzut ultima oară un muzical, cred că Tangled nu se pune, nu? Că nu e doar muzical, așa cum sunt cel puțin 120 de minute dintre cele 157 din Les Misérable-ul lui Tom Hooper. Nu-mi făcusem așteptări foarte mari (așa e cel mai bine), chiar dacă pe IMDB are nota 8.0/10 (53.816 voturi) și este nominalizat de opt ori la Oscar, dar am greșit.
Am văzut că se poartă, prin cluburile astea, zise de fițe, să stea lumea până pe la 3-4, apoi să plece la manele. Asta nu e singura modă clubistă, mai e și aia “pă stil nou”, adică oamenii care populează de obicei localurile cu lăutari, vin destul de des la evenimente houseristice, la cluburi unde sunt invitați DJ-i cunoscuți de afară și nu numai – “frate, asta e șmecheria acum.”
Mi se întâmplă rar să nu găsesc un singur viral mare și tare din ultimele 7 zile, așa că, de data aceasta, viralul de miercuri se înmulțește:
Mă uit rar la fotbal, doar la meciuri importante, nu zi de zi, nici weekend de weekend, ci doar la etapele finale de la Cupa Uefa, Champions League sau vreun Campionat Mondial ori European. Ah, bineînțeles că nu ratez meciurile naționalei, chiar anul trecut, prin toamnă, am fost pentru prima oară pe National Arena la un meci de-ale (de-ale = dintre ale, deci nu mă corecta, mersi) tricolorilor și de abia aștept să merg, din nou, în septembrie (pe 6 și pe 10, cu Ungaria și cu Turcia).
Cel puțin nu în SUA, unde o revistă de fotbal, nou apărută, se prezint cam așa (clip mai jos). Nu sunt prea multe de zis, ținând cont că presa sportivă de la noi înseamnă CLICK AICI, sâni, pițipoance combinate cu fotbaliști, 95% fotbal, 5% alte sporturi. Oare fiul/nepotul meu mă va întreba ce e ăla un ziar sau ce e aia o revistă? Iar eu va trebui să îi arăt pe iPad 86 poze cu presă tipărită, ori, mai grav de atât, va trebui să-l duc la anticariat?
Unul dintre băieții alături de care stau în apartament tot asculta e melodie de la Linkin Park, dar în așa fel încât o auzisem de vreo de vreo cinci ori… parcă prea se repeta. Avea, de fapt, doar trei melodii în Winamp, așa că atunci când am apucat să aud și refrenul melodiei limbînparc-ciene m-am oprit puțin, am pus o palmă-n barbă șiii buffering, searching mental, deja îmi suna ceva cunoscut, deja-vu muzical, ce mai la deal, la vale, pe a cântecului cărare.