Mă gândeam acum câteva zile, cu părere de rău, că nu mă pricep la Photoshop, că tare mi-ar plăcea să “mă joc” cu modificatul unor litere din anumite contexte sau cu pus fețe peste alte chipuri, mă-nțelegi. Dar, cum nu le am cu editatul, de fiecare dată când am nevoie de ceva, apelez la vreun prieten mai dibaci, în cazul de față – Jorjh (cucuruz.com) care e un mare maestru al artei fotografice fotoșopice.
E anul 2000, cartierul meu e tot aici, nu, nu, asta e de altundeva. E anul 2012, smartphone-ul meu e tot aici și e plin de aplicații mici. Da, există o aplicație pentru orice, iar dacă nu s-a dezvoltat încă, e musai să se rezolve! Băieți prevăzători, cei de la okazii.ro au văzut că au, lunar, vreo 250.000 de vizite de pe iPhone, așa că au făcut o aplicație pentru al lor site, care e și cel mai mare de comerț online din România.
Deși a venit frigul, încă nu am început să hibernez în weekend, conform obiceiului meu de sezon rece, din contră, am început să ies pe ici, pe colo, mai des. Sfârșitul săptămânii trecute a fost destul de zbuciumat, dar nu la fel de obositor ca altele, asta și pentru că vineri, după miezul nopții, am ajuns într-un loc neașteptat de fain. De vreo lună tot ziceam că merg la Collage, dar n-aveam nicio tragere de inimă să merg la o altă “bodegă” de Centrul Vechi care nu e în centru.
Deși am fost recent la un concert VUNK, în Garaj la Europa FM, n-am putut să nu o însoțesc pe a mea domniță, care e o fană mare, mare și care mi-a țipat cântat la ureche, din nou, toată seara trecută. Ajunși în fața scenei imense (cel puțin pentru Sala Polivalentă), ne-am încălzit puțin cu Viky Red, formație care a deschis concertul mult așteptat, nu, nu al lui J.Lo, că ea şi-a anulat event-ul. A doua trupă care a cântat în deschidere a fost sarea și piperul, a fost un refresh al memoriei mele de copil ascultător de Atomic/TV Klumea, a fost FĂRĂ ZAHĂR.
Weekend-ul trecut a fost tare aglomerat pe plaja clubăristică, așa că mi-am luat șlapii, da, papucii ăia tanga, colacul de salvare, domnișoara din dotare și am început să înotăm printre oameni și pahare, bași apăsați și difuzoare, trabucuri și silicoane.
Pe principiul “răspundem ascultătorilor noștri” varianta explicită și amuzantă a răspunsului la întrebarea din titlu a strâns peste unu milion de vizualizări în cinci zile. Aș putea spune DOAR un milion, dar îmi sar în cap susținătorii paginii de Facebook anti voyo… Enjoy 🙂
Am fost recent în Garaj la EuropaFM, unde i-am văzut pe băieții de la Vunk transpirând timp de o oră pentru copiii care dădeau din cap, pentru adolescentele care se zbenguiau de le săreau dotarile din cupele D, pentru doamnele trecute de 60 de ani care fredonau, cu voce de minore, toate refrenele. Această cântare a fost doar un preview, un warm-up al marelui concert de miercurea aceasta, 14 noiembrie, când la Sala Polivalentă regii șoselelor vor concerta alături de Antonia, Monica Anghel, Smiley, Puya și Eric Martin, solistul trupei Mr.Big, iar în deschidere vor cânta Viky Red si Fără Zahăr.
Se spune că fericirea și nenorocirea nu au poartă, însă omul le caută mereu. Oare de ce are nevoie un om pentru a fi fericit? Nu lăcomii, nu idealuri, nu vise, ci strictul necesar pentru un trai modest și fericit. Nu, pentru mine nu e valabilă zicala care spune că doar proștii sunt fericiți. Sunt sigur că există o rețetă pentru a fi fericit, doar că nu o voi putea completa niciodată. M-am gândit la zece lucuri care mi-ar călăuzi fericirea și le-am punctat, pe scurt, mai jos. Sunt primele venite în minte, dacă are cineva completări sau e ceva ce ar trebui modificat, e liber și chiar rugat să o facă în comentarii.
Sau nu. Deși articolul din Cotidianul* îl preamărește pe Radu Mazăre și al lui succes, eu am vaga impresie că n-ar fi chiar așa. Primarul din Constanța a fost invitat astă seară la Capatos, unde am văzut câteva imagini, când îi era înmânat un premiu lui Mazăre și, șupiză, în spate, pe un ecran mare scria Special Award. Deci un fel de premiu așa, să fie, gen Miss Popularitate.
Porția duminicală de iWantăciuni este servită, enjoy!
