Sunt gelos – Mă dau cu gel
Mă aprind – Beau niște shot-uri de tequilla
Când te văd cu altcineva – Speram să am vedenii de la shot-uri
Și te rog să-ncetezi – Auzi, fă, oprește-te-n p…lala
Te rog nu mă provoca – Nu-mi mai deranja freza, da?
1. Orice șofer de RATB are orgasm mintal când îi închide cuiva ușile în nas după ce l-a văzut în retrovizoare alergând.
2. Taximetriștii s-au născut negociatori, prețul de pe ușă e doar ca să respecte legea. Pentru un șofer de taxi nu există plăcere mai mare decât să îți spună un preț prestabilit care e de trei ori mai mult față de cât ar face în mod normal. Bineînțeles că asta se întâmplă atunci când te vede ieșind din bar/club/pub, nici nu apuci să deschizi ușa să întrebi (insert nume de cartier?) și el îți spune șaij dă lei!
Se spune că micile bucurii sunt cele care contează, nu, nu voi spune o mică vilă, un mic iaht bla, bla, bla, ci mă declar bucuros că am găsit bomboane Bucuria la mine în cartier! Cetățeni din Militari, stăpâniți-vă Bucuria, acum găsiți minunățiile de bomboane în Piața Veteranilor, pe aceeași alee pe care se află și intrarea în Carrefour Express.
Elena Alexandra Apostoleanu, zisă și Inna pe ici, pe colo, a scos pe piață o primă variantă a single-ului Caliente care vizează publicul din Mexic unde donșoara a cam rupt tot. Piesa va intra rapid în heavy rotation la radiouri, acum să vină și vara ca să dansezele fetilii goale pe plaja pe creația celor de la Play&Win. Am spus o primă variantă pentru că nu e versiunea finală a melodiei, ea urmând a fi modificată pe ici pe colo. Dacă s-ar putea repeta intervalul 00.15 – 00.30, ar fi perfect, enjoy 🙂
PS Eu credeam că Inna ne va reprezenta la Eurovision cu piesa asta, dar cică nu.
Stau în Militari de când am venit “la capitală”, deși am schimbat locația o dată, am rămas în același cartier minunat din varii motive. Înainte locuiam la Păcii, mereu așteptam (insert voce de dispeceră de taxi) 10-12 minute după un taxi. Și se făcea că așteptam eu pe nea șofer să mă ia din cartier pân’ la Silver Church, mon cher. Apare omul, mă urc, scot smartfonul din dotare pentru a evita celebrele subiecte de discuție, dar taximetristul îmi atrage atenția fără să vrea. Vorbea la telefon cu un coleg și zice:
Cred că nu iegzistă artist după care să se facă mai multe cover-uri decât Adele. Youtube-ul e full, de la copilițe de câțiva anișori până la trupe consacrate. Azi a apărut cover-ul după Set fire to the rain, varianta băieților de la Boyce Avenue, enjoy 🙂
A fost odată ca niciodată, de fapt încă mai e, un miop cu fular la gură (eu) care iarna avea mereu o problemă când intra la metrou, când intra într-un magazin, când ajungea acasă, când făcea sex (da, mai fac și din ăsta din când în când și nu-mi dau jos ochelarii, deh) i se abureau ochelarii (adică mie). Am lentile bune, cele mai bune de atunci de când mi-am făcut ochelarii (septembrie 2008), Essilor cu tratament Crizal A2 care nu se aburesc așa tare ca ale altora, mă rog, sunt de plastic și tratamentele ma ajută să nu rămân în ceață de tot, doar dacă e diferența prea mare de temperatură.
Acum aproape două luni scriam că vreau să citesc niște cărți amuzante, am primit recomandări, m-am interesat pe ici, pe colo, pe una am primit-o cadou de Sf. Ion, Dragostea durează trei ani – Frederic Beigbeder și am și citit-o într-o săptămână! A fost exact ceea ce-mi doream, o carte care să mă prindă, să nu mă lase să scot în metrou telefonul din buzunar (da, am citit-o pe drumul dus-întors la/de la muncă). Nu, ăsta nu va fi un review, nici măcar o analiză sau un comentariu, doar am spicuit câteva pasaje care mi-au plăcut mult de tot, pasaje pe care le voi înșirui mai jos. Scopul? E o carte prea faină ca să nu o citești! Mă rog, bărbații misogini, introvertiți, macho, petrecreți se vor regăsi în personajul princpial și vor râde pe sub mustăți atunci când vor citi. Cumpărați-o, merită și e și ieftină 🙂
Am mai spus că sunt omul din subteran, adică Metrorex e prietenul meu chiar și atunci când întârzie ca o pipiță la prima întâlnire, dar uneori tre să mă mai văd și cu amicii 178 și 41. Azi, fiind duminică, deci vine pachetul de la mama de acasă, a trebuit să iau 178-ul până la autogară.
Pentru că vreau să merg cu voi în San Francisco, dar iarna asta nemiloasă ne reține în București, pun la bătaie două invitații duble la primul eveniment de housereală, clubăreală, muzică electronică de anul acesta.