Am mai spus că sunt omul din subteran, adică Metrorex e prietenul meu chiar și atunci când întârzie ca o pipiță la prima întâlnire, dar uneori tre să mă mai văd și cu amicii 178 și 41. Azi, fiind duminică, deci vine pachetul de la mama de acasă, a trebuit să iau 178-ul până la autogară.
Pentru că vreau să merg cu voi în San Francisco, dar iarna asta nemiloasă ne reține în București, pun la bătaie două invitații duble la primul eveniment de housereală, clubăreală, muzică electronică de anul acesta.
1. Scoți mâna stânga din buzunar ca să te uiți la ceas -> afli ce oră e
2. Scoți telefonul din buzunar ca să te uiți la ceas -> termini doua nivele de Angry Birds, uploadezi o poza pe Facebook, dai doua like-uri, trei comentarii, scrii un tweet, verifici mailul, se duce un sfert de oră și bagi telefonul în buzunar. După care îți aduci aminte că voiai să vezi cât e ceasul, așa că mai scoți o dată (scurt și rapid) telefonul din buzunar. Sau poți repeta primul pas.
Până să ma mut în București ascultam și aveam multă muzică în PC, laptop, telefon, dar în ultimul timp nu prea mai am timp nici de știri în afară de ce citesc, văd prin online.
Fanii ai săbiilor luminate, am o mică surpriză pentru voi. De fapt, e o dublă surpriză și e doar pentru unul dintre cei care vor comenta aicișea.
Mă rog, al doilea, după Andi Moisescu zis și #BravoAndi între prieteni. Am fost aseară la Grand Cinema Digiplex unde am mers cu papionul pe sus, cu nasul nu se cade. Am făcut slalom printre niște draguțe fete japoneze, m-a păcălit un iluzionist, mi-a transformat bancnota mea de 1 leu într-una de 10, mi-a dat-o înapoi pe cea de 1 leu, bineînțeles (zgârcitul). Am vrut să bag o dedicație, dar băieții de la Mandinga au cântat doar instrumental, dar frumos. Vorba multă, plictiseala cititorului, așa că am furat de la băieții de la mahmur.info filmările de aseară.
La un semn deschisă-i calea și s-apropie de cort
Niște bloggeri foarte simpli, după IP, după port.
– Tu ești Meșter?
– Da, Cismare!
Am venit să îți dau gol,
De nu, schimb a ta postare într-un nesfârșit blogroll!
Când mi-e foame tare-tare și în frigider e gol
Aș băga și eu la maț fiindcă-mi chiorăie nasol.
Și ce poate fi mai simplu dimineața când mă scol
Două ouă în tigaie, le prăjesc pe rock’n roll.
Nu e 2Pac, e 2YearsOld, pe numele său real Khaliyl Iloyi și cred că o va lua de nevastă pe Ivy Carter Blue când va fi mare. Enjoy 🙂
Încă nu mi-am revenit după isprava de la Unilever Food Solutions Romania, papilele mele încă se mai cred în Matrix ori Inception, băi, chiar atât de bună a fost mâncarea pe care (și) EU am gătit-o? Trebuie să spun de la început că nu prea sunt un fan al cărnii de vită, tocmai de aceea mi-a pierit entuziasmul când bucătarii profesioniși de la Unilever mi-au înmânat mie și Ralucăi rețeta cu ce trebuia se preparăm Medalion de vitel cu maghiran si sos brun de ciuperci si garnitura de cartofi pai (click aici pentru rețetă). Doamne, ce medalion de vită am făcut (stați să șterg tastatura, că încă salivez), nu știam că poate fi așa de bună vacuța bine preparată. Iar sosul… sosul a venit ca turnat (oh, wait…) pentru că eu n-am fost niciodată fanul mâncărurilor uscate, “nu alunecă, domne, nu alunecă pe gât”. Bineînțeles că rețetea mea a fost cea mai reușită, mai bună decât cea de porc a donșoarei Anne-Marie sau decât pastele Iuliei, iar asta se poate vedea mai jos.