Doi patru

Şi am făcut 19 ani. Ahem, adică doi patru, asta după ce am ţinut un an status la mess „doi trei” şi puţini s-au prins ce înseamnă.
Facebook-ul a arătat aşa: 150 posted on your Wall @ 11:00pm + vreo câteva zeci pe Twitter + SMS-uri tot zeci + telefoane până în 20. Deci vreo 200 cu aproximaţie. Prin urmare şi-aşa deci, mulţumesc frumos people 2.0 şi nu numai. Ca la fiecare aniversare primeşti urări de la oamenii de la care te aştepţi, te uită alţii de la care aveai aşteptări mari [tre’ să mă obişnuiesc], primeşti de la oameni cu care nu ai schimbat nici un salut măcar, contează că la sfârşit e frumos per ansamblu. Am băut un pahar de ceai cu câţiva prieteni apropiaţi în Curtea de Argeş, am servit o felie de tort cu familia şi nu numai. Mama tot insistă să îmi rad barba, mie-mi place cum îmi stă cu ea, sunt mai sepsi, nu 🙂 ?

Conculzie: Şi la „19 ani” tot cu barbă rămân! Să ne auzim sănătoşi!

Citește mai multDoi patru

Cel mai bine cotat serial din toate timpurile de pe Lifetime Network!

Nu pot să nu mă gândesc la primul serial pe care l-am văzut cap-coada devorând fiecare frame. Primul episod l-am privit la TV, apoi am pierdut nopţile în faţa calculatorului. În momentul de faţă urmăresc mai multe seriale şi mi-e greu să mă hotărasc atunci când trebuie să recomand unul. Tocmai am primit o leapşă de la frumosul blog sarutaridecinema.ro, aşa că purced:
De la echipa creativă din spatele megasuccesului Grey’s Anatomy şi Criminal Minds vine Army Wives [Soţii de militari]. Acesta este noul serial dramă despre presiunea celor rămaşi în urmă în timp ce partenerii lor îşi servesc ţara în armata Statelor Unite. Serialul focalizează pe luptele, visurile şi prieteniile unui grup divers de femei şi un bărbat ce trăieşte cu soţiile şi familiile lor într-un post activ al armatei.
Distincţiile presei au venit foarte rapid:
National Enquirer – “Această dramă puternică, provocatoare şi creatoare de dependenţă de la producătorii ‘Grey’s Anatomy’  merită un salut pentru zugrăvirea perfectă a familiilor militare .”
New York Daily News – “Un amestec gustos…o interpretare perfectă a lui Sally Prssman, făcându-şi debutul în televiziune”
The Hollywood Reporter – “Army Wives câştigă o medalie de curaj”
TV Times – “Cu situaţia curentă din orientul milociu, este cu siguranţă de actualitate, şi serialul a fost bine primit când a fost difuzat în State.” 4 stele
Multichannel News – “Proaspăt şi atrăgător…un scenariu viu şi o producţie şi mai vie”

Putem vedea în acest serial cum viaţa unei mame (Roxy LeBlanc interpretată de Sally Pressman) se schimbă radical după ce e cerută în căsătorie de către militarul Trevor LeBlanc la numai patru zile după ce s-au cunoscut. Spre deosebire de Claudia Joy Holden interpretată de actrita Kim Delaney (cunsocută şi din NYPD Blue) a cărei viaţă a însemnat doar armata şi care e căsătorită de la 17 ani cu colonelul Michael Holden. Pe celelalte trei soţii de militari vă las să le descoperiţi urmărind serialul pe noul post de televiziune Diva Universal. Trebuie să vă spun totuşi că m-a amuzat cum s-au cunoscut cele cinci eroine: într-o toaletă, în timpul unui dineu special cu ofiţeri. Ce alt loc mai potrivit pentru a-ţi crea noi prietene :))
Au mai fost lepşuiţi şi: Pandutzu, Tunaru, Corina.
Citește mai multCel mai bine cotat serial din toate timpurile de pe Lifetime Network!

O bere la pahar, băiatu’ ?

Se făcea că era o seară frumoasă de septembrie. Nici prea frig, nici prea cald, numa’ bine să bei o bere. Asta dacă era domnişoară, că dacă erai cu mine, cu Manafu [multumesc pentru invitaţie], Andrei Cismaru, Auras Mihai, Sorin Rusi, Piticu, Arhi, Chinezu, Copolovici, eCostin şi alţii… era numa’ bine să le golim frigiderele celor de la  Stella Artois World Draught Masters Romania.

S-au întrecut băieţii la turnat bere în pahare şi a câştigat o femeie! Ne-am întrecut şi noi bloggerii şi jurnaliştii. Am baut ŞI unul dintre cele două pahare turnate de mine şi… chiar sunt BUN escu!

 Video – Arhi si Chinezu proba de ridicat pahare
 Poze aici si aici

Citește mai multO bere la pahar, băiatu’ ?

Bang, bang, I shot you down! Acum ia si niste trandafiri.

        Marti, 21 septembrie, maaaaare coooooncert maaaare. Guns N’Roses pentru prima data in Romania. Si ne-am strans repede o gasca de vreo 20 de twitteristi care au platit muuulti bani pe bilete [multumim Vodafone si blogurilor de la care am castigat invitatiile].
       Prima dilema a fost la cat sa mergem la Romexpo? Pe invitatie scria Ora de acces 17:00. Auzisem prin targ faptul ca la 19:00 canta trupa inimaginabila de fuckin, fuckin, fuck fuckffuuuck  Danko Jones. Eh, sunt sigur ca le-au placut prea mult micii nostri si au zis: „Ba, intram pe la 21:00, ce fuuuck?!” Au aparut pe scena, insa durerea noastra de picioare a fost inlocuita de sunetul minunat care ne dadea la glezne. Pentru un mega eveniment… sunetul a fost FOARTE prost. La fel si warm-up-ul facut de trupa canadiana care reusea sa primeasca aplauze doar cand zicea Fuck, fuckin, oral sex etc… si cand aminteau de GNR.

     Au fost si vreo cateva zeci de minte bune de liniste cand faceam glume cu prietenii si cand ma puteam gandi la cum eram eu mic si ma scotea mama la cumparaturi, desi afara era november rain, vedeam o masinuta frumoasa, la fel de frumos plecam plangand de langa raft pe acordurile mamei de don’t cry sweet child of mine. Cand m-am trezit din nostalgia infantila, spunea cineva ca ar fi trebuit sa aruncam cu oua si cu rosii pe scena, ca sunt unii care au venit de la 17:00 si e 22:00 si nu se intampla nimic. Ma, oua aveam cu totii, ca eram ceva baieti, insa doar o tipa avea chilotii rosii.

     Ole, pe la 22:20 a aparut Axel cu gasca si au inceput timiiid, insa pe parcurs au reusit sa faca miile de oameni sa cante alaturi de ei incredibil de frumos. Am asteptat cu sufletul la gura Don’t cry… si a fost singura piesa pe care am amortit de emotie si mi s-a facut pielea de gaina. Mi-a placut mult si This I love. Foarte, foarte mult!

    Concluzie: Axel si cu trupa- Geniali! Are o varsta nenea Rose, insa nota 10. Mi-au placut foarte mult concertul, atmosfera, oamenii cu care am fost. Toate astea m-au facut sa uit de inghesuiala maxima si de asteptarea enorma. Si la sfarsit Axel a luat o chitara si s-a aruncat pe ea in Dambovita. Guten tag!

Don’t cry –  live de pe mobil. Scuze pt calitatea video.

Au mai scris: Minxieee – Elena Ciric, Auras, Florin Grozea, Piticu, Alex Cirstea.

Citește mai multBang, bang, I shot you down! Acum ia si niste trandafiri.

Tu ce faceai acum fix 17 ani?

    15 Septembrie, tie ce iti spune data asta? Eu ma gandesc cu inima alergand catre marul lui Adam ca acum fix 17 ani [ce batran par :))] ma duceam la scoala. Impropriu spus „ma duceam” pentru ca de fapt ma ducea mama de mana. Eu ma duceam doar cu cheia la gat, cu uniforma cea neagra, camasa cu patratele alb-albastre si micutul meu ghiozdanel. Micut pe naiba… era cat un geamantan, ziceai ca ma duc in tabara la mare, nu ca incepeam clasa intai, parca eram Cleopatra Stratan in clipul melodiei Ghita.
    Pe vremea aceea, dragii mosului, nu aveam ochelari de vedere, insa paream la fel de inteligent. Eh, de fapt si eram, lucru ce m-a adus in prima banca. Not funny. Am fentat-o pe doamna invatatoare Gavaneci, care acum e pe meleaguri linistite si cu iarba verde… si am fugit din nou un ultima banca. Teapa, am revenit in prima banca de la mijloc dupa ce ai mei ochisori mi-au dat la retina si am devenit miop.
    Aveam si placeri de mic scolarel, hainele noi de Paste, de Craciun, adidasi noi [mai rar, ca si atunci era criza], penarul cel tare al surorii mele [ e cu 10 ani mai mare] si pachetelul pe care il devoram, nu conta al cui era. Mai faceam si schimb de mancare, ca in reclama la Hochland, insa baiatul iesea in avantaj mereu. Bineinteles ca faceam acest lucru doar cu fetele.
 
      Tu ce placeri de scolar aveai in clasa intai?
Citește mai multTu ce faceai acum fix 17 ani?