DŢŢ

    Am vrut să scriu acum ceva timp despre această întâmplare, însă, după cum spune şi titlul blogului, logoreea m-a făcut pâna acum doar să o povestesc unor persoane cu mare plăcere. Acum să o şi scriu zic:
 
    Se facea că era o seară călduroasă de septembrie, prin 2008. Eram de doar două luni mutat la capitală. Două telefoane, trei mesaje şi hop-ţop în maşini către restaurantul Azzuro din Drumul Taberei. Temperatura din case era mult mai mare ca cea de afară şi cerea nişte beri. Ne-am aşezat ca oamenii la masă şi comandăm. O bere colo, un suc dincolo, o pizza la el, papanşi la ea, o pizza şi o bere la mine şamd. Comanda: în 30 de minute. Ooook. Ne apucam de vorbit, de povestit, de râs ca tot omul. Începe să vină comanda. Bineînţeles că nu toată odată, pe rând, printre zgomote de pahare şi sticle ciocnite… chiar s-a auzit şi o farfurie făcându-se ţăndări. La un moment dat, să-i spunem X, vine ospătarul cu tot ce mai era de adus mai puţin a mea pizza.
 
    Eu, tuşind: Auzi, nu te supăra, pizza meeaaaa ??
    Εl: Ai auzit când s-a spart ceva mai devreme?
    Eu: Hmmm, da…
    El: Aia era pizza ta!
    Ei [cei de la masa] : :)))))
 
Oooook, după vreun sfert de oră, a venit pizza, am halit-o de 10 ori mai repede faţă de timpul pe care l-a petrecut de la bucătarie până la mine pe masă. Cu mâna ridicată, la un pocnit din deşte, apare ospătarul:
 
    Mai doriţi cevaaaaa?
    Noi (în cor): Notaaaa 🙂
 
Apare cu nota, mi-o înmânează, mă uit: Total – 223,45 RON + 28,95 RON DŢŢ.  Strângem banii, vreo 290 de lei. Vine sa ia nota.
 
    El: Gata?
    Eu (cu banii în notă şi cu nota în mână): Da, însă avem o nelămurire, ce înseamnă DŢŢ ???
    El ( luându-mi repede nota din mână): Dacă Ţine… ŢINE!
    Noi (râzând, că altceva ce să mai facem): Şi a ţinut! :)))
Citește mai multDŢŢ

OTV – Viewer discretion is advised

Ep.1. Infractorul no.1 al României se află în aceste momente după graniţe, pardon după gratii. Dan Diaconescu, cunoscut la colţul blocului de garsoniere sub numele de Sticks, este încătuşat cu doi covrigi vanilaţi vechi !
 
Ep.2 Prietenul cel mai bun al micuţului DD, Tolea, comite o infracţiune minoră – îi rupe capul unui reporter OTV. În urma incidentului, Tolea intră şi el după gratii, nu înainte de a-şi tatua planul închisorii pe degetul mic de la picior.
 
Ep.3 Lazarus apare LIVE, în direct, în HD, în 3D cu o asistentă brunetă. Ce Bianca a lu’ Bote, ce fosta nevastă a lui Liviu Vârciu, ce Daniela Crudu… era chiar ea, Elodiaaa .a.a.a.a.a.a. Ei ANALizează în detaliu cum RECTe a intrat la bulău Dan Fecalescu.
 
Ep.4 Adrian Minune şi Florin Salam îi compun o baladă infimului mogul aflat în arest:
            
            Eu sunt Dan, sunt barosan
            Cântăresc ud cât un ban   
            Când afară este cald
            Eu’s la răcoare şi mă ard.
 
To be continued…
   
      
Citește mai multOTV – Viewer discretion is advised

Micutele bucurii

Da, ştiu, n-am mai scris de mult pe blog bla-bla-bla. Am mai spus motivele. Acum voi povesti despre micile bucurii ce îmi trag de colţurile buzelor în sus. Eram la bucătărie şi mâncam acum vreo oră. Înfulecam singur. Cartofi prăjiţi şi şniţele crocante cu mujdei. Şi beam o bere foarte rece de la congelator. Redd’s. Sunt un mare fan al usturoiului. În fine, un sentiment ciudat de frumos m-a invadat când beam ultima gură de bere. Gâl-gâl şi zâmbeam :). Uneori nu ai nevoie de cadouri, lucruri materiale pentru a te simţi împlinit. Bucuria vine din lucrurile mărunte, iar când mă gândesc la mine, la tine, la noi cum ne văităm uneori că nu ne ajung banii, că nu obţinem aia sau pe „ailaltă” că viaţa nu e corectă [aşa e] că şi că etc… Trebuie să fim fericiţi cum ce deţinem, mult, puţin, contează să apreciem ceea ce avem, nu ce ne-am dori.
Mirosind a usturoi, vă salut şi vă pup. Nu vrei să te pup? Ok, înseamnă că nu eşti fericit cu viaţa pe care o ai. Gândeşte-te că trăieşti mai bine ca peste jumătate din populaţia întregii lumi doar pentru că poţi citi aceste rânduri.

Citește mai multMicutele bucurii

Păgubitul Hoţ

Prolog: X si Y sunt frati. Amandoi au cate un BMW seria 3 2005. Mai e si Z un prieten tot din Curtea de Arges care are acelasi model de BMW. Toti stau in Miltari, Z la un bloc de fratii X si Y. Acum vreo saptamana lui Y si lui Z li s-au furat oglinzile. Lui X NU pentru ca are inscriptionat cu laser numarul pe ele. Insa…

 

Xulescu imi zici mai devreme:

– Ba sa vezi faza ieri. Azi la 4 dimineata suna la usa, deschid: 2 indivizi se desfac la geaca imi arata legitmatia –Politia .

Polita – Domnu Xulescu?

Xulescu – Da!?

Politia – Posesor al autoturismului AG ** ### ?

Xulescu – In mom ala am zis sa imi bag p**a ori e lovita ori mi-au furat-o.

Politia – Avem o veste buna, v-au furat oglinzile.

Xulescu – Pai si vestea buna?

Politia – I-am prins pe hoti, daca e sa veniti la sectie sa va recuperati oglinzile si sa dati declaratii.

Xulescu – M-am dus am dat declaratii pana la 6 jumate dimineata si am lasat masina acolo pt amprente. Hotii sunt 2 de la cateva blocuri care au ramas si ei fara oglinzi la masina … Si au zis ca iau de la alta numai ca de la condens  nu au vazut ca sunt inscriptionate… Asa m-au gasit si politistii pe mine … Cam asta in mare.

 

Concluzie: Niste studenti la ASE, anul I, din Alexandria ce locuiesc in zona [care au fost furati si ei la randul lor cu o saptamana in urma] s-au gandit sa faca rost de alte oglinzi de la un BMW asemanator din zona. S-au ales cu dosar penal in schimb.

Citește mai multPăgubitul Hoţ

Petrecem si noi mai cu talent?

    Am fost la RoBlogFest. Vazut, placut [mint], plecat. Am citit atatea pareri, am vazut atatea poze, am aflat de bautura scuipata ori aruncata in fetele altor bloggeri. @Anna_Lwo afirma [si bine o facea]  ca ar trebui sa facem un RoTweetFest si sa le aratam noi [Twitteristii] cum ne distram. Ne-am strans aproape saptamana de saptamana intr-un club, pub vreo 20, uneori chiar spre 40-50 de oameni. Am petrecut cot la cot, sau aripa la aripa. Am ras, am dansat, ne-am pupat, ne-am calcat pe picioare  [NU in picioare]. Stau si ma intreb de ce a ajuns atmosfera din blogosfera ca cea de pe stadioanele din Romanica? Sa ne asteptam in curand si la batai intre fanii unor bloggeri?
    Pentru cei care nu au fost niciodata vinerea cu noi la o bauta sau o vorba buna, cautati-ne vinerea intr-un club, si unde vedeti pahare si telefoane in mainile unor oameni, sa stiti ca aia suntem noi si ne simtem bine!
Citește mai multPetrecem si noi mai cu talent?

Cum a stricat ninsoarea Ziua Femeii

    Era seara zilei de 7 martie. John se întorcea acasă după ce trudise opt ore la aceeaşi corporaţie internaţională ce-l plăteşte ca pe un pakistanez. Din cele câteva sute de euro câştigate lunar reuşise să pună de o parte pentru un buchet de flori. A venit mai devreme acasă, a făcut cartofi cu pui la grătar şi a aşteptat-o pe soţia sa tremurând de emoţii. Parcă era prima întâlnire, transpira, nu avea stare şi deodată i s-a aprins un beculeţ. O idee absolut genială i-a descreţit fruntea obosită de atât plantat şi arat în FarmVille. Şi-a adus aminte că vânduse un cont de World of Warcraft pe o sticlă de vodka Absolut. Aşa că luminile s-au stins, sticla s-a deschis, până la fund John a lins… ultima picatură era să-i scape din gură… Şi s-a facut deodată noapte. Led-ul monitorului licărea roşu-roşu-roşu-roş-ro… şi s-a dus John la somn, in lumea viselor, până s-a trezit lovit de Helena care-i cerea flori, flori, flori! John a încercat să se dezmeticească şi să-i ofere florile. Însă, surpriză! Florile erau puse într-o vază Absolut transparentă pe balcon. Bărbatul, deşi beat, a încercat să le ascundă seara pentru a i le oferi dimineaţa, doar că ninsoarea i-a stricat planurile: florile au îngheţat, au pierdut din petale, iar sticla era goală…rece, dar goală. Nu la fel era şi Helena care era rece, dar plină… de nervi. Şi uite cum Helena, care a fost rea tot timpul anului trecut şi-a primit o zi la fel ca al ei comportament. În concluzie John a bolborosit: Hâc, fă, dă-te-n … sticla mea.
 
    Şi-am încălecat pe-o şa, şi v-am spus cum e tratată în România femeia [chiar dacă e ziua sa].
Citește mai multCum a stricat ninsoarea Ziua Femeii

Te grăbeşti undeva?

Mă grăbesc să mă trezesc
Ia să văd eu, reuşesc?

Mă grăbesc să fac un duş,
Mă grăbesc să şi mănânc,
Nu plec la muncă flămând!
Şi-am zburat pe uşa-acuş!

Mă grăbesc aşteptând liftul
Se pare că numai eu
Nu şi nea taximetristul
Să iau oare un troleu?

Mă grăbesc, deci iau metroul
Şi aştept un sfert, ca boul
Mă grăbesc, dar nu mă-mping
Proştii, însă, nu se prind.

Mă grăbesc, ies din metrou
Trebuie să-l schimb din nou
Cumpăr un sandwich în fugă
Ştiu că va fi o zi lungă…

Mă grăbesc înspre birou,
Mă aşez la locul meu
Şi încep numaratoarea
În 8 ore LIBERAREA!

Mă grabesc s-ajung la ea,
Tre să-nfulecăm ceva,
Că doar nu o merge-acu
Sex când gol ţi-e stomacu’

Sexul este tot pe grabă,
Nu de alta, avem treabă
Twitter, Facebook, Blog
Mâine la 8 reluam tot.

Şi acum se tot întreabă,
Bunescu, ce scrie-n grabă:
Dacă mereu ne grăbim,
Viaţa când o mai trăim?

Nu ştii oare când ea vine
Cu o coasă ascunsă bine
Şi când tu deschizi ataş-ul
Virus letal, treci macazul!
Aşa că să luam aminte
Graba nu-i fată cuminte
Te vrăjeşte, te presează
Şi deodata PAC, o ?????  Dacă nu ştii ce urmează, Gândeşte şi completează, Ia indiciu dacă vrei, Versul doi, cuvântul trei.

Citește mai multTe grăbeşti undeva?

Revin?

Ştiu că n-am mai scris de mult timp. N-am scuze… şi nici timp. N-am job [bun], n-am apartament unde să stau [bun], n-am reuşit ÎNCĂ să fac nici jumătate din ce mi-am propus acum un an şi şase luni când m-am mutat în Bucureşti. Tocmai pentru că nu am prea mult parte de BUN în ultimul timp [chiar şi gâtul m-a lăsat, de 2 zile sunt în medical] mă voi strădui să îmi port cu mândrie numele. BUNescu mă numesc, Ionuţ Bunescu, născut cu 3 ani înainte să moară Ceauşescu [după cum îmi place mie să o spun].

Promit că de azi – voi fi mai perseverent în ceea ce trebuie/merită să fac
                         –  voi fi mai atent la cei din jur pe care îi supăr uneori [ştiţi că nu o fac din răutate]
                         – voi aprecia ceea ce am şi voi lupta pentru mai mult

Înainte îmi stabileam termene pentru anumiţi paşi din viaţă. Deşi paşi mici, îi amânam…uneori la nesfârşit. De azi vreau să fiu direct, să nu mai amân aproape nimic din ce mi-am propus şi… în final sper să mai scriu nişte rime din când în când, mi-e dor, îmi place, deci TREBUIE! Trebuie am spus! Şiii nu e doar de dragul poetului de pe bancnota de 500 de ron despre care îşi vor aduce aminte DOAR azi preamăritele mass-media.

Citește mai multRevin?