Ultrascurte 13 iulie 2018
E vineri, 13, dar tot 10 știri ultrascurte am:
E vineri, 13, dar tot 10 știri ultrascurte am:
Trecem peste pronunția greșită a orașului columbian Medellín, nu de alta, dar Grasu XXL e fantastic, de la look, la fleică de puerk-puerk. Dați un play acum, că e proaspătă, apoi o veți tot auzi la radio (și nu numai), în heavy rotation.
Acum, că a trecut nebunia de la Neversea, trebuie să vă povestesc puțin despre o activare care mi-a plăcut super tare, atât de mult încât mă gândesc să-mi fac un tatuaj permanent, asta dacă-mi înving frică după primul, care m-a cam durut :))
Anul acesta am ajuns pentru prima dată la Neversea, după ce am ratat ediția de debut, de anul trecut. Am învățat că nu trebuie să compar cu Untold, pentru că esta altă mâncare de pește, dar la fel de mișto. Am avut noroc cu carul, scăpând de ploaia care a fugit la București și prin alte părți, iar cele patru nopți și patru zile (recunoaște, acum cânți maneaua) au fost incredibil de mișto.
La fel ca anul trecut, când am testat smartphone-ul LG Q6, cei de la LG România s-au gândit că dacă tot merg la Neversea, să-mi dea cel mai nou și mai tare LG din parcare, mai exact vârgul de gamă, high-end, top of the top: LG G7 ThinQ. Și pentru că v-am obișnuit cu review-uri bunesciene, diferite de cele clasice, mult prea tehnice, vă prezint 7 lucruri pe care le-am remarcat la G7.
Știu că e cam din scurt, dar am două invitații pentru vineri, 13 iulie, la We Love Retro, unde vor urca pe scenă niște artiști pe care îi ascultam pe casetă, în anii 90, când derulam cu creionul ca să mai ascult o dată No Limit de la 2 Unlimited sau Club Bizarre de la Brooklyn Bounce.
Tocmai ce m-am trezit cu un card blocat, fiind informat de acest lucru printr-un SMS primit de la bancă. Am sunat și mi s-a comunicat că a fost recepționată o alertă de securitate de la Visa și Mastercard, alertă ce-i privește pe clienții care au efectuat tranzacții la comerciantul Ticketmaster.
Desigur că mai toată lumea ajunge la Main Stage, dar pentru că sunt cinci scene, normal că le faci turul, ca să vezi pe unde te mai perinzi când vrei să schimbi ritmul sau atmosfera. Dacă pentru scena The Temple, se pare că nu mai sunt atât de tânar, pe la Daydreaming și Oasis m-am aflat în trecere, însă la The Ark am poposit destul de des, mai ales când veneam să mâncăm, scena fiind fix între ele două zone cu mâncare.
Recunosc, nu prea am comandat la Uber Eats, pentru că adresa de acasă nu se află în zona de acoperire, iar la birou avem câteva locuri decente, în zonă, unde putem mânca. Și probabil nu sunt singurul care nu a comandat prea des, din moment ce tocmai au renunțat la taxa de livrare, de 7,5 lei (până pe 31 august), deci vor susține plata livratorilor din comisionul lor. Eu aștept să se umfle harta și Uber Eats să livreze și în Berceni, dar până atunci, vă las câteva statistici, după o lună în București:
Dacă acum o săptămână scriam despre roast-urile lui Bendeac, respectiv Velea, acum tocmai ce a apărut primul roast al unui brand. Mă știu cu băieții simpatici de la Calif, deci oricum aveau tot respectul meu și înainte de a face acest roast caritabil. Îi aplaud cu atât mai mult cu cât toate încasările au mers către o asociație din orașu-mi natal: Asociația Autism Curtea de Argeș – www.autismcurteadearges.ro.