Armin van Buuren @ Sala Polivalentă

      Armin a revenit după doi ani în România, asta după ce m-a salutat și la The Mission Dance Weekend în 2009, la Năvodari. Nu am mai văzut de mult, mult timp așa de plină Sala Polivalentă, au fost peste 8000 de oameni. M-a întâmpinat un warm-up foarte tare făcut de Sunnery James & Ryan Marciano, păcat că am prins doar jumătate de oră din el. La două fix a intrat și nenea van Buuren și le-a cam rupt timpanele pasionaților de trance. Cum eu nu mă omor așa tare cu acest subgen al house-ului, am putut să observ și alte detalii în timpul concertului, cum ar fi o tipă în rochie roz, ziceai că e decupată dintr-un videoclip de pe Taraf TV… și nu era singura îmbracată neadecvat unui eveniment trance. Ce mi-a plăcut maxim, era o doamnă la peste 40 de ani care dansa cu fiica[?] de mama focului, jur că era decentă și sigur fetița ei se mândrea cu ea. Spre deosebire de alte evenimente de la Polivalentă, acum aveai cu ce să îți potolești foamea, de la popocorn la sandwich-uri și prăjiturele. Sunet bun, bun, un eveniment mare care a ieșit chiar fain. Mai jos, trei filmulețe via al meu telefon.

 

 

 

 

Mulțumesc Burn [Victor/The Oven] pentru invitație.

Citește mai multArmin van Buuren @ Sala Polivalentă

Am construit!

       Azi m-am trezit la 4.30, pfua, greu. Dar la 6.15 am ajuns la Victoriei și vreo 30 de bloggeri am plecat să muncim la casele unor oameni ce au mare nevoie de ele. Am scris ieri unde mergem și ce facem. La 8 fix am ajuns la Bălțești, am făcut instructajul și ne-am apucat de muncă. Eu am fost găuritor șef, adică toată ziua am montat plăci de rigips la CASA 7. Casa aparține familiei Vasile Dragoș, unde capul familiei a fost nevoit să plece să muncească în Spania. La scurt timp soția i s-a alăturat, el cânta la acordeon pe străzile din Sevilla, iar ea își găsea de lucru făcând curățenie. Chiria de 600 de euro și plata educației pentru fiul lor de 8 ani le-au îngreunat mult traiul. Noi, voluntarii, Habitat și sponsorii sperăm ca de acum înainte să le fie mai ușor.

 

      Nu credeam că munca poate fi atât de distractivă. Deși interacționam cu toți ceilalți bloggeri doar în pauze, ne-am bucurat construind. Am cunoscut oameni noi, Cristi, șeful de șantier e un super om, s-a dansat Meneaito în pauza de masă, ne-am făcut de cap cu adresele blogurilor noastre, am fost în Camera Secretelor – Big Brother și, deși sunt incredibil de obosit, spun cu mâna pe inimă că a fost una dintre cele mai interesante zile din viața mea. Am ajutat niște familii nevoiașe, m-am bucurat să am atâția oameni minunați lângă mine și a meritat cu vârf și îndesat fiecare deget zgâriat, fiecare particulă de praf inhalată și altele. Totul se poate vedea pe zâmbetul meu, pe zâmbetele noastre. Am scris articolul acesta zâmbind și sunt sigur că fiecare din gașcă îl va citi cu același entuziasm pe care eu îl resimt dupa o zi senzațională. Vă mulțumesc 🙂

 

Răzvan a rezumat totul tare frumos în videoclipul de mai jos:

Citește mai multAm construit!

Iepurașul fuge, în tavă ajunge

Online-ul ăsta e frumos. Tare. Uneori e și delicios, mai ales când ajung să mănânc ceva pentru prima oară. Acum ceva zile bune, Doru a venit cu propunerea, deci ne-am strâns ceva oameni în incinta La Mama Lipscani pentru a ne întreba “What’s up, doc?”. Eu am ajuns cu ceva întârziere și mă gândeam că voi ciocni o bere cu lumea și plec apoi cu ultimul metrou. Nici eu nu mă mai cred când îmi spun “plec acasă cu ultimul metrou”… Iar berea, pe care voiam să o ciocnesc cu oamenii dragi, a rămas pe jumatate neatinsă pe masă pentru că au venit doi iepurași calzi și fragezi. Nu, din păcate nu iepurași Playboy, dar nici asta n-ar fi o idee rea. Băi cum a fost, cuuum a fost, iar vinul roșu la carafă era nectar după ce am golit tava unde fusese urechiatul înconjurat de niște cartofi tare buni. Merită și recomand din suflet, prețul unui iepure e de 75 de lei [cartofii incluși + vin] și trebuie comandat cu o zi înainte. Am mâncat 3-4 persoane dintr-o tavă și a fost ok, deci nu e scump. Eu m-am bucurat atât de prima oară când gustam așa ceva, cât și de faptul că am cunoscut câțiva oameni noi, oameni faini + că m-am revăzut cu Bundaru, pe care mereu o cer de nevastă. Ai citit până aici? Salivezi, nu? Și eu.

Citește mai multIepurașul fuge, în tavă ajunge

To Arthur!

      După evenimentul de relansare blogoree.ro, eu și proaspăt cunoscuții TvDece-ii, Sebi și Denisa, Gaben și alți invitați din provincie plus gașca petrecăreața din București ne-am mutat în Arthur Irish Pub să bem un Guinness rece și să dansăm pe muzică irlandeză cu tot cu pălăriile din dotare, doar era Arthur Guinness day! Mai multe poze AICI

 

Bere a fost, bloggeri de peste tot de prin țară au fost, ne-am simțit bine, așa, ca înainte de o zi lungă la Webstock 2011.
Citește mai multTo Arthur!

Cel mai pupăcibil bărbat din România

    Nu, nu sunt eu. Nu sunt pentru că nu mă mai bărbieresc de vreo doi ani, ci doar îmi tund barba. Am avut o curiozitate acum două luni să scot aparatul electric de ras și să văd cum îmi mai stă fără mărar pe ten… experiment nereușit. Însă Gillette, care a fost primul meu prieten de la 15 ani de când am dat jos mustața, a desemnat care e cel mai cel obraz pentru care s-ar îmbrânci fetili să îl pupe cu ruj roșu cu tot. Deci, cel mai pupăcibil bărbat de la noi e Radu Vâlcan. L-a pupat Adela Popescu de a rămas fără ruj. Draguțică Adela, dar nu ca Dana Rogoz, deci nu! Abramburica, să știi că te iubesc de când nu îmi faceam temele doar ca să te văd pe tine duminică dimineața. MC a fost Loredana, care a cântat pentru bloggeri, se știe! E foarte tare și dansează și are un joc scenic de zici ca e juma de Andre acum mulți ani. Artistă, poate printre puținele de la noi. Masa și dansul s-au ținut la un loc tare drăguț 18 by Embassy, iar nașii mari au fost Gillette și fetele drăguțe de la Borțun-Olteanu [agenție care tocmai a împlinit un anișor, LMA!]

 

Citește mai multCel mai pupăcibil bărbat din România