Despre furt, Gică Popescu și o lecție de viață

Am tot văzut tabere pro și contra grațierii lui Gigă Popescu și mi-am adus aminte de o pățanie din copilărie. Provin dintr-o familie simplă, cu ambii părinți muncitori la o fabrică ce-avea să fie închisă prin privatizare, ca mai toate fabricile din România, de altfel. Nu mi-a lipsit nimic, niciodată, am avut tot timpul cele necesare și nimic mai mult. Am început să muncesc de la nici 16 ani și să fiu corect, așa m-au învățat ai mei, să nu fur, să nu-mi doresc bunul altuia, să respect cele 10 porunci și altele pe care, probabil, orice părinte a încercat să i le insufle propriilor copii.

Citește mai multDespre furt, Gică Popescu și o lecție de viață

Oamenii care fac bine

Sunt din ce în ce mai rari, nu? Trecând peste pesimismul generalist, am o mică povestioară care m-a făcut să-mi recapăt încrederea în oameni, vorba aia 2.0: faith in humanity restored. Am o geacă sport pe care o ador. E atât e călduroasă, atât de moale, atât de ușoară, că aș purta-o și în casă. În apartament nu o port, că de, abia s-a afișat întreținerea cu prima lună de căldură – oare cine are cel mai mult din totul blocul, adica vreo 480 de lei doar la căldură (4 camere)? Aha.

Citește mai multOamenii care fac bine

First World Problems Anthem

“Problemele” noastre, cele de zi cu zi, nu prea sunt probleme. Da, ne stresăm aiurea, credem că doar nouă ni se poate întâmpla, orice țânțar devine armăsar, orice ton al vocii puțin schimbat ascunde ceva, siguuur. Și tot așa. Dar încă sperăm la cadoul ăla mare de la Moșu’, nu? Hai, să fim mai buni! Și nu doar acum, de Crăciun…

Citește mai multFirst World Problems Anthem

Una scurtă despre efectul Placebo

Port ochelari de la opt ani, de când nu mai vedeam prea bine scrisul de la televizor și nici pe cel de la tablă, la școală. Sunt miop de vreo 19 ani, așa că trebuie (am învățat) să am grijă de ochelarii mei. Port mereu cu mine o lavetă din microfibră și un spray pentru ochelari și mi-am făcut un obicei să șterg lentilele în fiecare dimineață, la birou, fix înainte de a mă apuca de treabă.

Citește mai multUna scurtă despre efectul Placebo

Atunci când facem să fie bine, ca să nu fie rău (video)

În ziua de azi, când ne mirăm că cineva ne face un bine fără a avea vreun interes, în ziua de azi când e ciudat că normalul ni se pare nemaipomenit, în ziua de azi vezi mai rar așa ceva. Clipul de mai jos mi-a făcut TOATĂ pielea de găină. Cred că și toate pieile de la toate găinile pe care le-am mâncat vreodată. În comentarii oamenii se întreabă de ce presa nu publică/promovează astfel de fapte, tot în comentarii alți oameni răspund că “presa e controlată de corporații și ale lor interese, ele îți vor banii și energia, nu să te facă pe tine să speri la o lume mai bună” – a se citi comentariile de sus.

Citește mai multAtunci când facem să fie bine, ca să nu fie rău (video)

Boboacele din provincie

Vorbeam recent cu un amic de una, alta, de cum mai e viața în cămin prin Regie. Și-mi spune că încă e uimit de câte “boboace mișto sunt anul ăsta” (de parcă n-ar fi mereu la fel). Și-mi mai zice cum, într-o seară, câteva nou venite încercau să încingă un chef, dar ascultau numai Paraziții, că de, ele “n-asculta manele”. Eh, asta a durat doar juma de oră, nici măcar nu au respectat celebra regulă “nimeni n-ascultă manele până la a treia sticlă de vin”, căci fetele au sărit cu salamul în difuzoare (dacă în frigider nu e, măcar mp3 să fie).

Citește mai multBoboacele din provincie